Duminică, 21 decembrie 2025, România și întreaga emisferă nordică marchează solstițiul de iarnă, ziua cu cele mai scurte ore de lumină și noaptea cea mai lungă din an. La ora 17:03, soarele va atinge punctul cel mai scăzut pe cer, iar după acest moment zilele vor începe să crească treptat.
Fenomenul a fascinat omenirea de milenii, inspirând mituri și ritualuri care au supraviețuit până în prezent. Astronomii explică că la latitudinea României soarele se ridică de abia la 21° deasupra orizontului, iar umbrele devin neobișnuit de lungi. Cuvântul „solstițiu”, din latină solstitium, evocă ideea că soarele „rămâne nemișcat” pe cer, oferind oamenilor un reper natural pentru măsurarea timpului și anotimpurilor.
De-a lungul istoriei, civilizațiile antice au construit monumente pentru a urmări mișcarea astrului și pentru a celebra acest moment: de la Stonehenge în Marea Britanie și Newgrange în Irlanda, până la Machu Picchu sau piramidele egiptene, toate indică importanța solstițiului în viața spirituală și socială.
În România, Sarmizegetusa Regia rămâne un exemplu unic al ingeniozității dacilor. Sanctuarele circulare și stâlpii de andezit erau aliniați cu precizie către răsăritul soarelui de solstițiu, permițând măsurarea anotimpurilor și legarea observațiilor astronomice de ritualurile religioase. Studiile arheologice arată că dispunerea stâlpilor și a absidei centrale reflecta calendarul anual, demonstrând cunoștințele dacilor despre cosmos.
Solstițiul de iarnă este însoțit și de numeroase tradiții populare. Se considera că această noapte trebuie petrecută alături de familie, cu gânduri pozitive, pentru a atrage noroc și protecție în anul ce urmează. Așadar, una dintre cele mai importante superstiții este aceea că nu este bine să fii singur în această noapte, cea mai lungă din an, şi nu trebuie să gândeşti negativ, pentru a nu avea probleme în anul care vine.
Obiceiurile includeau aprinderea focurilor ritualice, curățarea gospodăriilor, pregătirea unor alimente speciale și, în trecut, sacrificii simbolice pentru protecția comunității. În unele sate, oamenii urcau pe dealuri cu torțe aprinse pentru a întâmpina răsăritul soarelui, acompaniați de dansuri și rugăciuni.
Astfel, solstițiul de iarnă rămâne o sărbătoare a luminii și a vieții, un moment în care astronomia și tradiția se împletesc, iar oamenii reconfirmă legătura lor cu ciclurile naturii și cu ritmurile universului.
