Ajunul Bobotezei, marcat în fiecare an pe 5 ianuarie, aduce în România o atmosferă aparte, în care rânduiala bisericească se împletește cu obiceiuri vechi de secole. Este o zi a pregătirii lăuntrice, a curățirii sufletești și a așteptării uneia dintre cele mai mari sărbători creștine: Botezul Domnului.
Considerată prima zi de post din Noul An, după perioada sărbătorilor de iarnă fără restricții alimentare, Ajunul Bobotezei are o puternică încărcătură simbolică. Credincioșii sunt chemați la reculegere, rugăciune și reflecție, pentru a primi cu inimă curată binecuvântarea ce însoțește sfințirea apei.
O zi dedicată rugăciunii și pregătirii spirituale
În această zi, mulți români participă la slujbe religioase, aprind lumânări și candele în case, ca semn al luminii credinței și al protecției divine. Rugăciunea rostită în familie întărește legăturile dintre membrii gospodăriei și transformă Ajunul Bobotezei într-un moment de liniște și introspecție, premergător marii sărbători din 6 ianuarie.
Masa de Ajun și rânduiala gospodăriei
Masa din Ajunul Bobotezei este una de post, alcătuită din preparate simple, pe bază de legume, fructe, nuci sau produse tradiționale fără ingrediente de origine animală. Această masă simbolizează modestia, curățirea sufletului și speranța într-un an roditor și binecuvântat.
Tot în această zi, gospodăriile sunt puse în rânduială, iar în multe zone ale țării locuințele sunt stropite cu apă, uneori cu ajutorul busuiocului sau al altor plante aromatice, într-un gest ritualic menit să îndepărteze răul și să aducă ocrotire. Credincioșii pregătesc, de asemenea, sticlele care vor fi duse la biserică pentru Agheasma Mare, ce va fi sfințită a doua zi.
Agheasma Mare, element central al sărbătorii
Sfințirea apei ocupă un loc esențial în rânduiala Bobotezei. Agheasma Mare, sfințită exclusiv în ziua de 6 ianuarie, este adusă apoi în case și folosită pentru stropirea locuințelor, a curților, a animalelor și a ogoarelor. Gestul este asociat cu purificarea, protecția și binecuvântarea întregului spațiu de viață.
În tradiția ortodoxă, spre deosebire de Agheasma Mică, care poate fi săvârșită pe parcursul anului, Agheasma Mare are un caracter unic și este legată strict de praznicul Botezului Domnului.
Credințe populare și post aspru
Ajunul Bobotezei este însoțit și de numeroase credințe populare. În multe comunități, se ține post negru, considerat o formă de jertfă și de pregătire spirituală pentru anul care începe. Se spune că cei care respectă această rânduială vor avea parte de sănătate, liniște și spor în toate.
Grâul pus la încolțit, simbol al belșugului
Un obicei păstrat mai ales în mediul rural este punerea grâului la încolțit în Ajunul Bobotezei. Semințele sunt așezate în vase mici și îngrijite până la sărbătoare, iar felul în care cresc este interpretat ca semn al roadelor și al norocului din anul ce urmează.
În credința populară, acest ritual are și o dimensiune simbolică legată de destin, fiind privit ca un semn al împlinirii dorințelor și al prosperității gospodăriei.
Colindele și obiceiurile comunitare
Colindatul de Bobotează continuă tradiția urărilor de sănătate și belșug, consolidând legăturile dintre membrii comunității. În unele regiuni, obiceiul este completat de Plugușorul de Bobotează, iar darurile oferite colindătorilor sunt considerate semne ale unui an roditor.
Tradiții regionale păstrate cu sfințenie
Obiceiurile diferă de la o zonă la alta. În Maramureș și Bucovina, stropirea cu Agheasmă Mare se face adesea la izvoare sau fântâni, considerate locuri sacre. În Oltenia, gospodinele pregătesc colăcei și dulciuri pentru colindători, în timp ce în Transilvania tinerii colindă cu crenguțe împodobite, cântând urări de noroc și protecție.
Ajunul Bobotezei 2026 rămâne astfel o zi a întâlnirii dintre credință, tradiție și comunitate, un moment de început spiritual, în care românii își îndreaptă gândurile spre curățire, speranță și binecuvântare.
Ce este Agheasma Mare și pentru cât timp se consumă
„Agheasma Mare, apa sfințită de Bobotează, în amintirea Botezului Domnului în Iordan de către Sfântul Ioan, reprezintă un simbol al purificării și al protecției pentru credincioșii ortodocși. Aceasta este sfințită de Bobotează și este considerată capabilă să aducă vindecare, să alunge relele și să binecuvânteze locuințele, animalele și pe toți cei care o folosesc pe tot parcursul anului. Agheasma Mare se consumă cu credință și moderație. Se recomandă a fi luată dimineața, pe nemâncate, înainte de anafură sau după împărtășanie. Perioada în care poate fi consumată începe din ziua de Bobotează, 6 ianuarie, și se întinde până la Odovania praznicului, pe 14 ianuarie. Agheasma se folosește la sfințirea bisericilor și este recomandată de Părintele Duhovnic în anumite situații din viața credincioșilor.
Mulți credincioși o beau pentru a spori efectul duhovnicesc și pentru protecția întregului an. De asemenea, apa sfințită poate fi păstrată în vase curate în casă, pentru stropirea icoanelor, a locuinței sau chiar a animalelor din gospodărie, chemând ajutorul lui Dumnezeu și aducând o binecuvântare continuă. Nu există reguli stricte privind durata consumului. Unii credincioși o folosesc imediat după sfințire, în timp ce alții păstrează o parte din ea pe tot parcursul anului, pentru rugăciuni sau în momente de nevoie spirituală. Esențial este ca apa să fie folosită cu respect și credință, ca un simbol al legăturii dintre om și divinitate”, a explicat pentru Digi24.ro Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București.
