Rubina Aminian, o studentă de 23 de ani din Teheran, și-a pierdut viața după ce a participat la protestele împotriva regimului iranian. Studenta la fashion la Colegiul Tehnic Vocațional Shariati era descrisă de familie și apropiați ca fiind „puternică, curajoasă și neînfricată”.
„A luptat pentru lucruri despre care știa că sunt corecte și a luptat din greu”, a mărturisit unchiul ei pentru CNN.
Potrivit organizației Iran Human Rights, Rubina a fost împușcată de la mică distanță în ceafă. Când părinții ei au călătorit de la Kermanshah la Teheran pentru a-i identifica trupul, au constatat cu groază că nu erau singurii tineri uciși în mod similar. Autoritățile iraniene ar fi refuzat inițial să predea corpul familiei și au împiedicat desfășurarea unei ceremonii funerare în orașul lor natal. În cele din urmă, Rubina a fost îngropată lângă un drum între Kermanshah și Kamyaran.
Rubina era plină de optimism și iubire pentru viață. Profilul ei de pe rețelele sociale arată o tânără pasionată de modă și design, surprinsă în imagini pline de viață – probând bijuterii, aplicând ruj sau zâmbind către cameră.
„Era însetată de libertate, o luptătoare pentru drepturile femeilor, o fată care a trăit”, a spus unchiul ei.
Represiunea în Iran nu a cruțat tinerii. Dovezile strânse de organizațiile pentru drepturile omului indică faptul că forțele de securitate trag cu muniție reală, vizând capul și gâtul protestatarilor. În spitale, medicii au fost copleșiți de numărul victimelor – sute de persoane rănite sau ucise au fost tratate în condiții dramatice. Unele unități medicale au intrat în „mod de criză” din cauza numărului mare de răniți care și-au pierdut vederea.
Între timp, regimul tratează protestele ca pe o problemă militară, schimbând limbajul oficial: manifestanții nu mai sunt doar „răzvrătiți”, ci „teroriști”, iar participarea la proteste este pedepsită cu moartea. Cu toate acestea, mulțimile continuă să iasă în stradă, sfidând violența crescândă.
Rubina Aminian și ceilalți tineri care și-au pierdut viața reprezintă curajul și dorința de libertate a unei generații întregi. Povestea ei rămâne un martor al prețului pe care îl plătesc cei care îndrăznesc să-și ceară drepturile fundamentale, iar memoria ei continuă să inspire solidaritate și speranță în întreaga lume.
