Au demarat primele lucrări din cadrul proiectului de reabilitare a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, finanțat din fonduri europene și de la bugetul de stat și derulat de Consiliului Județean Constanța.
Ordinul administrativ de începere a lucrărilor de reabilitare a fost emis de către Supervizor începând cu data de 15 ianuarie 2026 pentru obiectivul de investiție ”Reabilitarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța”, iar prima etapă, respectiv organizarea de șantier, a fost inițiată chiar din aceeași dată.
Durata de execuție a lucrărilor este de 24 luni, conform prevederilor acordului contractual încheiat între Consiliul Județean Constanța și Asocierea S.C. Cim Recycling Medical Europe S.R.L. (Lider de asociere) – S.C. Via Carpatia Consult S.R.L. (Asociat 1) – S.C. PRIMASERV S.R.L. (Asociat 2) – S.C. Nova Steel Buildings S.R.L. (Asociat 3) – S.C. Euras S.R.L. (Asociat 4), valoarea contractată fiind de 36.638.222,84 lei fără T.V.A.
Clădire emblematică pentru istoria orașului, sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a cunoscut în ultimele trei decenii o degradare constantă, fapt ce a făcut improprie desfășurarea activității științifice și culturale specifice și a impus demararea unui amplu și laborios proces de restaurare a imobilului. Proiectul de reabilitare prevede o serie de categorii de lucrări complexe, ce vizează restaurarea, consolidarea, protecţia şi conservarea monumentului istoric, prin executarea de lucrări de revitalizare a zidăriilor de piatră şi cărămidă și a bolţilor cu degradări, lucrări de restaurare interioare la spaţiile boltite şi la componentele artistice ale sălilor, restaurarea frescei (pictura murală) din Aula „Adrian Rădulescu”, lucrări de restaurare exterioare la faţade şi acoperişuri, lucrări de arhitectură, lucrări de intervenţie structurală, lucrări de schimbare/înlocuire completă a sistemelor de instalații (electrică, sanitară etc.).
Demararea efectivă a lucrărilor de reabilitare a clădirii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța reprezintă un moment însemnat în evoluția acestui monument istoric, cât și în evoluția instituției noastre și a întregii comunități locale, reprezentând un pas important în revitalizarea culturală și turistică a zonei și a orașului, un demers firesc ce vine să completeze procesul inițiat de Consiliul Județean Constanța de deschidere de noi spații muzeale (Mormântul Pictat de la Tomis) și de reabilitare a celor deja consacrate (Edificiul Roman cu Mozaic). Pe durata desfășurării lucrărilor de reabilitare, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța își desfășoară activitatea în alte spații, în urma relocării temporare a personalului, patrimoniului muzeal și a colecțiilor, realizată printr-un amplu proces logistic.
***
Interesul pentru patrimoniul arheologic al Dobrogei s-a manifestat încă din secolele XVII–XIX, când vestigiile antice ale provinciei au fost semnalate în relatările unor călători și cercetători români și străini, deoarece, așa cum nota Ion Ionescu de la Brad, „Românul în Dobrogea calcă pe ruinele măririi strămoșilor” și „pentru un arheolog român, Dobrogea antică este o mină nouă și înavuțită” (1852). Parcursul organizării unui muzeu de istorie la Constanța a fost de durată, iar etapele sale au fost descrise cronologic și amplu documentate de istoricii Zaharia (Zizi) Covacef, Nicolina Mihail-Ursu, Angela Pop și Adrian Rădulescu, în studiul Centenarul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, publicat în 1980.
Necesitatea înființării unui muzeu de istorie și arheologie în Dobrogea era resimțită încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar inițiativa concretă a aparținut primului prefect al Dobrogei, Remus Opreanu. În anul 1879, acesta a propus Academiei Române ca materialul arheologic adunat în clădirea Prefecturii, prin grija sa și strădania inspectorului școlar Ion Bănescu, să constituie baza unui muzeu. Propunerea lui s-a materializat, cea mai veche atestare documentară a unui mic muzeu constănțean datând din 16 martie 1879 (Copie după Raportul Prefectului de Chustenge cu Nr. 2689 către Ministerul Instrucțiunii Publice), dată la care prefectul Remus Opreanu îl înștiința pe ministrul de resort că „… de la 19 Decembrie 1878 concepusem ideea de a crea pentru orașele Chüstenge și Mangalia câte un museu local, în care să se adune și să se păstreze marmurele și pietrele cu inscripțiuni, statuile și toate obiectele de artă ce am putut găsi și avea la dispozițiune, originare din aceste locuri, în care civilizațiunea greacă, romană, bizantină și italiană a lăsat urme însemnate”.
Micul muzeu local a funcționat în Palatul administrativ al Prefecturii (vechiul conac turcesc), amplasat la întretăierea actualelor străzi Traian și Tomis, pe strada Sulmona de astăzi. Din descrierile păstrate, aflăm că obiectele mărunte și 15 monumente sculpturale erau așezate în cabinetul prefectului, iar 27 de piese arheologice, în majoritate inscripții, pietre funerare și fragmente de mozaic, erau așezate pe aleea care lega clădirea de poarta dinspre mare. Micul muzeu se bucura și de vizitatori, așa cum atestă o telegramă trimisă de prefectul Remus Opreanu la 30 august 1879, în care amintea de vizita unui grup de elevi ai Școlii normale din Bârlad, la Prefectură „unde (au) vizitat muzeul și mozaicurile (și) le-am servit de călăuză cu dl. Subrevisor Bănescu, Maior Niculescu și polițaiu”.
Din nefericire, un mare incendiu a distrus vechiul Palat al Prefecturii și odată cu el și micul muzeu constănțean abia înfiripat, piesele salvate fiind mutate în pavilionul din grădina publică. În anii ce au urmat, autoritățile locale s-au străduit să găsească finanțare și o clădire adecvată pentru muzeu, dar abia în 1911 Vasile Pârvan, noul director al Muzeului Național de Antichități din București, a pus problema reorganizării și a funcționării permanente a muzeului constănțean. După ce în perioada 1910-1911 piesele au fost depozitate la Gimnaziul „Mircea cel Bătrân”, în anul 1912 muzeul a fost mutat la Școala Normală de Învățători, directorul acesteia, I. Ghibănescu, fiind numit și custode al lui ( 29 septembrie 1912). Începea astfel o nouă etapă în existența muzeului, care a fost mutat într-o clădire din parcul comunal, avea pază și funcționa după un program de vizitare, respectiv joi și duminică, între orele 14:00-16:30.
Lipsa unui spațiu adecvat, ca și distrugerile din timpul Primului Război Mondial, au întârziat foarte mult dezvoltarea muzeului constănțean. În anul 1928, cu prilejul Semicentenarului Independenței, profesorul Constantin Brătescu a organizat Expoziția Jubiliară a Dobrogei, o expoziție cu caracter arheologic și etnologic amplasată în pavilionul din fața Cazinoului din Constanța. În anul 1937, sub conducerea conservatorului Ion Micu, a fost publicat și primul ghid al muzeului (Călăuza vizitatorului în Muzeul Regional al Dobrogei), fapt ce demonstra existența unei colecții arheologice și numismatice consistente și ordonate după rigori științifice. Spațiul însă a devenit rapid neîncăpător, colecțiile crescând prin donații, achiziții, săpături de salvare sau cercetări organizate, atât în anticul Tomis, cât și la Histria, Capidava sau Adamclisi.
În anii celui de Al Doilea Război Mondial, muzeul și-a întrerupt temporar activitatea, clădirea suferind numeroase distrugeri. Odată cu semnarea păcii, chiar din 1945, s-a acordat o atenție deosebită conservării pieselor și punerii în valoare a tezaurului arheologic al Constanței, iar în cursul anului 1951 muzeul a cunoscut o perioadă de modernizare și îmbogățire a patrimoniului, sub conducerea profesorului Nubar Hamparțumian. Acesta a intensificat activitatea științifică de cercetare în teren și pentru conservarea și ordonarea riguroasă a colecțiilor.
Din anul 1956 a început o nouă etapă în evoluția instituției, pusă acum sub conducerea lui Vasile Canarache, cercetător principal în cadrul Institutului de Arheologie al Academiei București. Pe 22 septembrie 1957 muzeul a fost inaugurat parțial în noul său sediu, în clădirea cunoscută astăzi ca Palatul Arhiepiscopiei, iar după încheierea festivităților, lucrările de organizare au fost reluate, astfel că la sfârșitul anului obiectivul a fost atins: Muzeul Regional al Dobrogei dispunea de o expoziție de bază, laborator de restaurare, bibliotecă de specialitate și mobilier modern. Treptat, muzeul s-a transformat dintr-un simplu depozitar de obiecte arheologice și istorice, într-un autentic centru de cercetare, iar în următoarele două decenii (1957-1977), instituția și-a dobândit recunoașterea la nivel național și internațional.
O altă etapă deosebit de însemnată în evoluția muzeului constănțean l-a reprezentat momentul 25 decembrie 1977, când a fost inaugurat sub titulatura de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în clădirea din Piața Ovidiu numărul 12, „a cărei înfățișare și structură arhitecturală se potrivește perfect funcțiunilor muzeale”, după cum consemnau istoricii Zaharia (Zizi) Covacef și Adrian Rădulescu în lucrarea citată. Atributul „național”, acordat unei instituții provinciale, reflecta pe deplin importanța sa științifică și rolul de promovare a patrimoniului. Clădirea a găzduit muzeul constănțean în ultimii 48 de ani, MINA Constanța devenind prin patrimoniul său impresionant și prin potențialul turistic susținut de ansamblul din apropiere (Edificiul Roman cu Mozaic) un pol cultural al orașului și al județului Constanța.
***
Clădire-simbol a orașului, sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța din Piața Ovidiu numărul 12 impresionează prin aspectul său monumental. Construcția a început în anul 1911, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu, însă lucrările au fost întârziate de greutățile Primului Război Mondial. În timpul conflagrației, clădirea a fost grav afectată și a ajuns într-o stare deplorabilă, fiind restaurată între anii 1919-1921.
Până în anul 1977, imobilul a găzduit Primăria Constanța, purtând denumirea de Palatul Comunal. Cu ocazia aniversării Centenarului Independenței, întreaga clădire a fost oferită muzeului, iar la 25 decembrie 1977 a fost inaugurat aici Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Realizat în stil neoromânesc, cu o suprafață la sol de 1.668 mp și o înălțime de 42 m, impozantul imobil care domină Piața Ovidiu se desfășoară pe cinci nivele: subsol, parter, două etaje și mansardă. În prezent, este inclus pe lista monumentelor istorice, având codul LMI CT-II-m-A-02831 și este obiectul unui amplu proces de restaurare, ce urmează să-i redea strălucirea.
În așteptarea acestor viitoare momente, ale revenirii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța în sediul său tradițional, invităm reprezentanții mass-media vineri, 6 februarie 2026, între orele 12:00-13:00 pentru o vizită de documentare foto-video a acestei prime etape de începere a lucrărilor.
Mulțumim pe această cale, încă o dată, Asocierii S.C. Cim Recycling Medical Europe S.R.L. (Lider de Asociere) și Partenerilor săi (S.C. Via Carpatia Consult S.R.L., S.C. Primaserv S.R.L., S. C. Nova Steel Buildings S.R.L. și S.C. Euras S.R.L.) pentru întregul concurs și sprijinul acordat.
Sursă foto: Arhiva MINAC
