Dobrogea este un sit arheologic în aer liber, ținutul fiind presărat de numeroase vestigii antice grecești și romane. Încă de la finele secolului al XIX-lea, cetățile ridicate în vechime de marile civilizații au atras atenția istoricilor din țară și din străinătate. În România, deschizător de drumuri a fost arheologul și epigrafistul Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Antichități, care a inițiat primele cercetări științifice pe siturile dintre Dunăre și Mare.
Pe lângă bogăția unor foste colonii grecești precum Tomis sau Callatis (Histria nu fusese încă localizată și identificată), istoricul s-a concentrat și asupra vestigiilor de la Adamclisi, efectuând cercetări la Monumentul triumfal și apoi la cetatea Tropaeum Traiani, în intervalul 1881-1909, anul morții sale. Descoperirile făcute de arheologul român s-au bucurat de aprecierea specialiștilor din întreaga lume.
Doi reputați oameni de știință germani l-au sprijinit pe Tocilescu în perioada 1890-1895 la cercetarea monumentului triumfal, aflat la aproximativ doi kilometri de localitatea modernă Adamclisi. Aceștia au fost arhitectul Georg Niemann și arheologul și specialistul în istoria artei Otto Bendorf. Împreună, cei trei au publicat în 1895, la Viena, în limbile germană și română, extraordinara monografie “Das Monument von Adamclisi, Tropaeum Traiani” – „Monumentul Triumfal de la Adamklissi, Tropaeum Traiani”.
Otto Bendorf (1838-1907) a fost un nume de referință al arheologiei europene, profesor universitar la Zurich, Praga și, mai ales, Viena, precum și fondator și director al Institutului Austriac din Atena. Acesta a efectuat cercetări pe numeroase situri arheologice din Roma (Italia), Sicilia, Grecia și Asia Minor, având descoperiri deosebite în sud-vestul Turciei și la Efes.
Pe 5 martie 1895, ziarul Constanța a publicat sub titlul Adamklissi, conferința pe care Otto Bendorf a susținut-o la Viena cu ocazia aniversării a 25 de ani de existență a Societății Austriece de Arheologie. Cu această ocazie, specialistul a evidențiat importanța deosebită a monumentului descoperit în Dobrogea și a oferit detalii relevante despre acest tip de monument triumfal din antichitate. Redăm câteva fragmente din această conferință, traduse în limba română: “Printre monumentele prin care popoarele antice își celebrau izbânzile cel mai obișnuit era Trophea, a cărui origine se găsește la greci. Ideea acestor monumente pornește din imaginația populară care-și închipuia că sufletele morților au o înrâurire rău-făcătoare în contra căreia trebuie să te aperi…Pe un loc mai înalt care domina câmpul de luptă se înfigea o prăjină și pe un alt lemn transversal se agăța armura războinicului ucis, în vârf se punea coiful. Această amintire și totodată sperietoare era menită a răspândi groaza și a slăvi divinitatea care a dat izbânda. Din asemenea monumente s-a născut ideea de a ridica adevărate ziduri neperietoare de piatră, în forme variate, care s-au dezvoltat artistic, mai ales la romani… Arhitecții romani au întrebuințat ideea și au dezvoltat-o într-un mod măreț, mai ales acolo unde era vorba de a impresiona popoarele barbare prin amintirea puterii și a victoriilor romane”.
Bendorf a continuat conferință făcând analogii cu alte trofee romane ridicate în antichitate, dar care nu mai există, așa cum este cazul monumentului de la Adamclisi. În fața auditoriului din Viena, Bendorf a descris trofeul, metopele și celelalte elemente arhitecturale, toate documentate ulterior în monografia ce urma să fie publicată în scurt timp. El a menționat că metopele și trofeul au fost descoperite în jurul nucleului monumental, risipite, și a oferit și o explicație pentru starea lor: “Numai un cutremur ar fi putut să dărâme throphea care încorona monumentul și să înceapă o distrugere pe care apoi niște brațe barbare au continuat-o. Adamklissi poate trece, cu drept cuvânt, ca actul de naștere al națiunei române”.
Reclama zilei – Cea mai modernă croitorie – Isala Antcher – Execută comenzi civile și militare cu stofele cele mai noi și cu lucrători absolvenți ai școalelor de croitorie din străinătate. Sfidează orice concurență. Strada Carol no.5 (ziarul Victoria, 1916)
Sursa foto: MINAC
