Cu 1800 de ani în urmă, luna martie aducea la Tomis, cele mai spectaculoase evenimente: luptele de gladiatori. Erau adevărate fenomene sociale, o cerință vitală pentru „pâinea și circul” plebei romane, prilej de celebrare a zeităților și a schimbării anotimpurilor.
Gladiatorii vremii erau veritabile celebrități, echivalente cu starurile fotbalului de azi. Pe plan regional, campionii din Tomis se bucurau de o popularitate uriașă. Surprinzător, mulți nu erau sclavi, ci oameni liberi care alegeau această profesie de bunăvoie, atrași de faimă, avere și un statut special.
Luptele aveau reguli clare, arbitri și nu se terminau întotdeauna cu moartea învinsului. Totuși, uneori, autoritățile cereau lupte „sine missione” – fără iertare, caz în care finalul era implacabil.
Arena acestor confruntări era Amfiteatrul Tomisului, ale cărui ruine au fost localizate pe țărmul estic al orașului vechi, în zona Esplanada-Modern, aproape de Poarta cea Mare. Descoperit în 1989, la construcția unui hotel, edificiul s-a păstrat parțial și se află în conservare, fără a fi integrat în circuitul turistic.
Specialiștii estimează că a funcționat până în secolul IV d.Hr., când o bazilică creștină a fost ridicată peste el. Era un amfiteatru de dimensiune medie, cel mai probabil elipsoidal, cu o lungime de aproximativ 100 de metri și o capacitate de circa 2.000 de locuri. Perioada sa de glorie a fost în secolele II și III d.Hr., când atrăgea tomitanii pentru a aplauda luptătorii.
Numele și poveștile acestor atleți antici au supraviețuit grație inscripțiilor de pe monumentele funerare.
Argutos (Vicleanul) era un „retiarius”, un gladiator agil care folosea un trident și o plasă pentru a-și imobiliza adversarii. Stela sa funerară, descoperită în 1935 și aflată acum în patrimoniul MINAC, mărturisește despre cele șase victorii ale sale.
Attalos, un „bestiarius” specializat în lupte cu animale sălbatice, a murit în arenă, ucis de un taur. Stela sa funerară, expusă astăzi la Muzeul Național de Istorie a României, îl prezintă alături de soția sa, o dovadă clară că era un om liber – un drept interzis sclavilor.
Amarantos (Nemuritorul) a fost un alt gladiator celebru. Inscripția sa fragmentară, găsită în 1900, povestește despre moartea sa în „lupte de eroi” – spectacole grandioase unde luptătorii întruchipau personaje mitologice precum Ahile sau Hector.
Skirtos Dacul este, probabil, cel mai cunoscut gladiator tomitan. Epitafia sa menționează că era un om liber, încununat cu șase victorii. Relieful îl înfățișează ca un *retiarius*, înarmat cu trident și pumnal, și alături de un câine, probabil animalul său preferat.
Agroicos, echivalentul unui boxer antic, își folosea pumnii înfășurați în benzi de piele cu ținte metalice. Deși nu există alte detalii, numele său a rămas în istorie.
Un alt gladiator anonim, necunoscut din cauza fragmentării inscripției, apare într-un relief de marmură din secolele II-III d.Hr., reprezentat în plină acțiune, purtând cască și pumnal.
Dovezile acestor jocuri spectaculoase nu se limitează doar la epitafurile gladiatorilor. British Museum din Londra găzduiește două monumente descoperite în 1860, care atestă rolul unor cetățeni importanți ai Tomisului, precum Aurelius Priscius Isidorus și Aurelius Priscius Annianus, în finanțarea „strălucitelor” lupte de gladiatori și fiare, timp de șase zile în șir.
Aceste mărturii, alături de noile artefacte (opaițe, fragmente de relief) descoperite recent de arheologii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, completează și îmbogățesc povestea orașului antic și a arenei sale pline de acțiune.
Reclama zilei (1924):
Fabrica de Bere Frații Gruber furnizează: Bere în sticle și butoaie, Acid carbonic. Aparat de debitat bere, Ghiață artificială.
