Noi, românii, am luat-o binişor înaintea celorlalte naţii. Bucuria de a fi martor al improvizației nu poate fi întrecută de nimeni altcineva. Iar fețele care defilează pe scena vieții publice sunt fundamental responsabile pentru această stare de fapt. Parcă totul este ca o încuviințare explicită a ieșirii de sub regulă.
Guvernul retrage ordonanța privind majorarea salariului minim în construcții, pentru că unele salarii ar fi scăzut după introducerea contribuțiilor la sănătate. „Cu toții, și mai ales, eu am promis că nu se va întâmpla acest lucru și nu sunt de acord cu acest lucru. Niciun salariu minim net nu trebuie să scadă. Drept urmare, am decis să scoatem de pe ordinea de zi această ordonanță care vizează aceste categorii. Ministerele de resort vor reanaliza textul”, a declarat premierul Marcel Ciolacu. Un calcul realizat de contabili arată că, chiar și după majorarea salariului minim în construcții, reintroducerea contribuțiilor la sănătate va face ca salariul net să scadă. Despre aceste măsuri “specialiștii guvernamentali”, vorbesc în spațiul public de mai bine de trei luni, iar finalul arată ca și cum asistăm la stingerea unei specii. Dacă lucrurile se desfășoară în această manieră, oare de ce n-am crede că probabil mai toți consilierii sunt angajați acolo tot pe pile și neamuri cu diplome primite prin poștă?
Demersul demonstrează încă o dată, seriozitatea pregătirii măsurilor economice adoptate de guvernul României și profesionalismul celor care le pun în practică. Totul a fost făcut fără studii de impact, și cu siguranță, este doar o chestiune de timp până când vom vedea ce “moțiune de cenzură” o să primească guvernul de la economia reală. Nu trebuie să fii tobă de carte ca să vezi că în prezent, la un salariu brut în construcții de 4.000 lei pentru care nu se plătesc contribuții de sănătate, salariul net încasat de angajat este de 3.150 lei. Dacă salariul brut va fi majorat la 4.500 lei, dar se reintroduc contribuții la sănătate, atunci salariul net scade la 3.094 lei. Prin urmare, echipa guvernamentală nu cumva ar trebui să o ia din nou de la capăt cu grădinița și clasa zero? Dacă urmărești cursiv un jurnal de știri la televizor, ai să vezi privirile unor miniștri convinși că ceea ce fac este perfect, priviri, care de fapt sunt ca o noapte nesfârșită, iar gesturile niște mici explozii, mânate de o energie fluctuantă a instinctului. Cu fiecare măsură economică discutată și apoi pusă în practică, distanţa dintre noi şi celelalte naţiuni creşte non-stop. Evident că nu vom termina niciodată o autostradă și nici nu vom avea o cale ferată modernă. Dar, fuduli, vom tot muta banii dintr-un buzunar în altul, mândri că am mai sabotat o dată istoria. De la distanţă, România pare un pitic furios şi niţel isteric, incapabil să respire și pentru că mai nou în spațiul public a mai apărut o inițiativă.
Ca românii care-și petrec vacanțele în străinătate să plătească o taxă, cu promisiunea că banii ar uma să fie folosiți pentru promovarea României. Asta pe lângă taxa aplicată de către țara de destinație. Noroc că au existat câteva voci din turismul românesc, care au spus că taxa de ieșire din țară, are ca model turistic Coreea de Nord, Afganistan sau România comunistă. Altfel, ne trezeam că și această aberație devine lege, iar cei care au scos-o în față, se vor simți un fel de eroi, ca medicii pneumologi în vârful pandemiei cu imnu la difuzor. Ceva s-a schimbat enorm în lumea noastră de acasă. Energia e altfel. Traiectoriile sunt greșite și rigide, ca lovite de un vânt cosmic înghețat, iar cei din guvern propun legi distopice și se comportă ca și când dincolo de ușa firmelor, se găsește ultima bucată de pâine rămasă pe planetă după un cataclism. Așadar să muncim în continuare, trei zile din cinci pentru stat, și să nu mai privim înspre Codul Fiscal, ca la o dugheană în care se găsesc nasturi, pastile de naftalină, clești și pelicanol.
