Pandemia despre care ne place să credem că s-a terminat, declașează în prezent o siestă fără de sfârșit, în brațele căreia se găsește mereu un locșor călduț, de unde poți emite „vorbe cu miez”. Loc pe care de decenii, vedem că l-au ocupat oameni, care nu se lasă niciodată intimidați de abisul ce-i desparte de însușirile necesare pentru a rezolva probleme unei țări.
Nu e puțin lucru să poți asigura legătura covalentă, dintre înțepenirea proiectelor sociale și ambiția politică de a escalada cu vorbe progresul. Și asta în vreme ce, de multe ori „omul politic”, este lipsit de darul vorbirii, dar și de vocație publică. Și pentru că am pomenit de pandemie, constatăm că anumite declarații politice, sunt precum agenții microscopici ai vrăjirii care prind în mrejele lor toate victimele pe care le întâlnesc în cale. Și este evident că în funcție de soiurile de oameni peste care dau, produc diferite cantități de fascinație, și asta fără să intrăm prea mult în cuantica detaliilor. De un spectacol precis și calculat, care scoate în evidență promiscuitatea politică, noroaiele și molimele, mirosurile, provizoratul și dezordinea instituțională, am avut parte zilele trecute, când președintele PSD, Marcel Ciolacu, la prezentarea pachetului de măsuri socio-economice menit să ajute mediul economic și cetățenii să facă față creșterii prețurilor, a declarat : „A venit momentul ca noi, oamenii politici, să livrăm!”
E un nou început, cu alte cuvinte. Până acum, am fost niște subcalificați care se încălțau cu umerașul, dar de acum încolo, vom face uz de gândire strategică, de iscusință diplomatică și internațională, dar și de o minte economică pătrunzătoare. Până acum noi cei din politică, am tot asediat marile magazine din Londra și ne-am încolonat la scările avioanelor ca să plecăm în lumea largă, dar de acum înainte, vom face revenge travel, adică vom sta acasă și vom livra, pentru ca incapacitatea de a găsi soluții să nu mai fie aplaudată și răsplătită. Cam asta răzbate din declarația domnului Ciolacu.
Ce vor livra, încă nu știe nimeni. Au fost semnalate împrumuturi de pe piețele de capital, la cele mai mari dobânzi din ultimii 10 ani, dar și congrese organizate pentru a fi desemnat, unicul candidat la șefia unui partid politic. Dar iată că sunt promisiuni oficiale că fericirea națională, nu mai poate fi concepută în afara unor elemente dintr-o schema precisă, aducătoare de tihnă socială. La capătul fiecărei zile de muncă cei responsabili cu bunul mers al țării, se vor purta ca niște magazioneri responsabili care fac inventarul și bifează într-un tabel ce mărfuri au intrat și mai ales, ce mărfuri au ieșit din depozitul national.
Omul simplu, dărâmat de perioada sinistră prin care a trecut în ultimii ani, se poate însenina acum, cu încă o declarație ce scoate în evidență că politicul va livra, va degivra chiciura din afacerile cu statul și nu va mai manevra. A livra, este un nou verb aducător de speranță în societatea românească, în sensul că în continuare la noi, se vinde profeția, adică arta de a vinde credibilitatea, dar cu livrare ulterioară. Aproape că suntem la concurența cu ucrainenii care au inventat și ei un nou verb, ”a macrona” care înseamnă ”a se arăta foarte îngrijorat de o situație, dar a nu face nimic ”.
