Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța readuce în atenție, în data de 6 septembrie, un document din presa dobrogeană de acum mai bine de un secol: editorialul „Lăsați copiii să meargă la școală!”, publicat în ziarul „Dacia” la 6 septembrie 1923.
Ultima oră
Peste 1.000 de kilometri pe bicicletă pentru copiii cu autism. Janos Kiss ajunge în Constanța
Elevii revin la școală pe 7 septembrie. Calendarul complet al anului școlar 2026-2027
Cutremur la primele ore ale dimineții în zona Vrancea-Buzău
Poveștile Tomisului antic, descoperite într-un tur ghidat la Edificiul Roman cu Mozaic
În anii ’20, învățământul din Dobrogea trecea printr-o perioadă de refacere și dezvoltare după distrugerile provocate de Primul Război Mondial. Dacă în 1889 existau 126 de școli primare în Dobrogea, în 1919 numărul ajunsese la 171 numai în județul Constanța.
Cererea pentru educație creștea, însă școlile nu puteau primi întotdeauna toți copiii. În acest context, autorul editorialului, C. Irimescu, susținea dreptul copiilor de a merge la școală și considera că educația, chiar și atunci când era limitată, reprezenta un câștig important față de analfabetism.
Editorialul vorbea însă și despre problemele gimnaziilor particulare, contestate din cauza pregătirii insuficiente a unor cadre didactice. Ministerul interzisese funcționarea gimnaziilor din județ și înființarea claselor imediat superioare, în timp ce autorul pleda pentru păstrarea acestor forme de educație, în ciuda neajunsurilor.
O imagine mai amplă este oferită de inspectorul șef Ioan Georgescu, în lucrarea „Învățământul public în Dobrogea”, publicată în „Analele Dobrogei” în 1928. În cele patru județe dobrogene existau atunci 739 de școli primare, dintre care 150 urbane și 589 rurale, cu 1.549 de învățători în mediul rural, iar 611 dintre aceștia erau suplinitori.
În aceeași perioadă funcționau 247 de grădinițe, 272 de școli complementare, 64 de ateliere, 395 de școli de adulți, 116 cercuri culturale și 115 biblioteci.
Problemele erau însă numeroase: lipsa personalului calificat, școli în stare precară și resurse materiale insuficiente. În unele localități, condițiile erau atât de dificile încât clădirile școlare nu aveau nici măcar uși și ferestre corespunzătoare.
Cu toate acestea, situația începea să se îmbunătățească. Ioan Georgescu constata că „analfabetismul era în agonie”, iar opoziția față de frecventarea școlii era tot mai redusă. La Constanța, directoarea Școlii nr. 2 de fete observa că până și cei mai săraci părinți își doreau ca fiii și fiicele lor să fie primiți la școală.
Materialul publicat de muzeu oferă și o incursiune în presa vremii, inclusiv printr-o reclamă din „Dobrogea Jună”, din 1927, pentru o croitorie franceză din Constanța.
Reclama zilei: Se aduce la cunoștința publicului constănțean precum și onoratei mele clientele că CROITORIA FRANCEZĂ din str. Ion Lahovari nr. 32 s-a mutat în str. Griviței nr. 10, vis-a-vis de Varieteurul Carpați. Execută cel mai pretențios costum, după ultimul jurnal cu prețuri de concurență. Pentru d-nii studenți și funcționari fac reduceri. Încercați și vă veți convinge. Cu stimă, Gheorghe Cristu (Dobrogea Jună, 1927)
