Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța readuce în atenție, la 7 septembrie, povestea lui Dimitrie Florian Doboșariu, unul dintre artiștii dobrogeni importanți ai perioadei interbelice, cunoscut sub semnătura D. Florian.
Ultima oră
Povestea pictorului a fost consemnată în urmă cu aproape un secol. În anul 1927, în numărul 8 al revistei „Analele Dobrogei”, apărut în luna septembrie, era publicat articolul „Florian Pictorul Constanței”, semnat de Costin Petrescu. Materialul oferea informații despre un artist care avea să rămână legat de istoria culturală a orașului de la malul mării.
Dimitrie Florian Doboșariu s-a născut în 1899, la Mamaia Sat, și a fost descris drept un pictor prolific și misterios, specializat în peisaje marine. Tocmai aceste lucrări, în care marea și valurile ocupau un loc central, i-au adus notorietatea.
Talentul său era însă remarcat cu mult înaintea articolului din „Analele Dobrogei”. În 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial, despre pictorul care își semna lucrările „D. Florian” scria Vasile Canarache, viitorul director al Muzeului Regional de Arheologie Dobrogea. La vremea respectivă, Canarache era directorul-proprietar al ziarului constănțean „Victoria”.
În paginile publicației, acesta îi făcea pictorului un portret extrem de elogios, considerându-l un artist de excepție al picturii marine românești. Canarache era impresionat de modul în care Florian reușea să redea pe pânză marea, valurile și multitudinea de culori, astfel încât natura părea să prindă viață în fața privitorului.
Articolul din 1916 surprinde însă și o situație paradoxală. Deși lucrările lui Florian făceau cinste orașului Constanța, artistul era nevoit să își expună operele într-o sală întunecată de cinematograf, la Palat, în zona Pieței Independenței, actuala zonă Ovidiu.
La scurt timp după apariția articolului, România avea să intre în război. După dezastrul de la Turtucaia, în octombrie 1916, Dobrogea a fost ocupată de forțele germano-bulgare.
Au urmat doi ani extrem de grei pentru regiune. Constanța a trecut prin perioada ocupației, iar după revenirea la normalitate orașul a avut nevoie de ani pentru a-și vindeca rănile și pentru a-și relua viața obișnuită.
Treptat, însă, viața în orașul lui Ovidius a început să revină la normal, iar apetitul pentru artă s-a făcut din nou simțit. În acest context, și pictorul Florian a început să expună din nou.
De această dată, lucrările sale au ajuns în săli mai mari și mai luminoase, unde pânzele puteau fi admirate în condiții mai bune, pe măsura valorii pe care artistul o dobândise.
Materialul prezentat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța păstrează și un detaliu inedit din presa locală a anului 1916, care oferă o imagine asupra vieții cotidiene din Constanța de acum mai bine de un secol.
În aceeași perioadă în care ziarul „Victoria” scria despre pictorul Florian, publicația găzduia și anunțuri comerciale dintre cele mai diverse. Unul dintre acestea anunța vânzarea, pentru 1.500 de lei, a unui armăsar murg, în vârstă de doi ani și trei luni, descris ca având ¾ sânge englez și ¼ dobrogean, cu certificat de proveniență de vânzare.
Anunțul indica și adresa unde putea fi găsit animalul: strada Sabinelor nr. 32.
Astfel de fragmente din presa vremii, păstrate astăzi în colecțiile Bibliotecii Județene Constanța „I.N. Roman”, completează imaginea unei Constanțe de acum 110 ani, în care arta, comerțul și viața cotidiană se regăseau în aceleași pagini de ziar.
Povestea lui D. Florian – „Pictorul Constanței” rămâne astfel legată atât de istoria artei dobrogene, cât și de evoluția orașului Constanța în perioada de dinainte și de după Primul Război Mondial.
Sursa informațiilor: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
Sursa foto: Biblioteca Județeană Constanța „I.N. Roman”
