Orașul a cunoscut o dezvoltare deosebită în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea. Dacă în 1880 fuseseră înregistrați 5.204 de locuitori, la recensământul din 1895 cifra aproape se dublase, populația urbei ajungând la 9.499 de locuitori. Dintre aceștia, 2.519 erau români (majoritari), 2.460 greci, 2.202 turci și tătari, 855 evrei, 559 armeni, 332 germani, 181 unguri, 109 italieni, 109 englezi, 106 bulgari, 33 ruși, etc.
În 1895, primarul orașului era Mihail Coiciu, aflat la cel de al treilea său mandat (aprilie 1892-iunie 1897). Acest edil a fost responsabil de extinderea localității prin crearea de noi cartiere, unul dintre acestea purtându-i și astăzi numele, Coiciu. Pentru construirea noilor suburbii era nevoie de distribuirea unor noi locuri de casă, iar Consiliul Comunal (Constanța era atunci comună urbană – reședință de județ) a demarat imediat acțiunile administrative pentru rezolvarea acestei probleme.
Pe data de 19 februarie 1895, ziarul Constanța a publicat Raportul Comisiunei Comunale, privitor la vânzarea de locuri de case cu prețuri fixe, document care a stabilit regulile clare după care urma să se ghideze acțiunea de împroprietărire. Se prevedeau următoarele:
„Parcelele de dat să fie clasificate în două sau trei părți. O parte va servi pentru așezarea românilor și celelalte două pentru cetățenii români de alte naționalități. Locul, întinderea, numărul loturilor și suprafeța fiecărui lot se vor determina de administrația comunală după un tabel ce se va forma în proporțiune cu numărul cererilor și pe baza petițiunilor date. Întinderea fiecărui lot să fie de cca 300 mp, după cum comportă situația careului, administrația comunală având facultatea de a subdiviza lotul tip în două părți egale, precum și de a da două loturi alăturate unei singure persoane, după cum va fi numărul cererilor și al celor în drept a lua pământ, și avându-se în vedere starea socială a petiționarului”.
Prețul fixat de administrație pentru viitoarele terenuri de casă era de 1 leu mp, indiferent de întinderea și poziția lotului. Noii proprietari erau obligați să achite la cumpărare 20% din prețul total, iar restul urma să fie plătit în opt rate egale trimestriale, fiecare rată fiind plătită la începutul trimestrului. O cauză foarte clară stipulată de la bun început: cine nu plătea la timp, pierdea dreptul de proprietate, precum și ratele deja achitate.
Se mai prevedeau în raport următoarele:„Distribuțiunea loturilor la cumpărători să se facă prin (tragere la) sorți, între diferiții membri ai fiecărui grup de loturi… Termenul pentru (construcția de) clădire se fixează la trei ani, după expirarea căruia locul neclădit reintră în stăpânirea comunei, fără nicio despăgubire către cumpărător. Numai după complecta achitare, după clădire și expirarea unui termen de trei ani, locul poate fi înstrăinat către un alt cetățean, cu aceleași drepturi ca și vânzătorul și numai cu aprobarea specială a primarului orașului, fără de care vânzarea nu e valabilă.„
La formarea tabelului cu cei admiși să cumpere loturi pentru ambele cartiere ce aveau să răsară, urmau să aibă întâietate locuitorii majori deja rezidenți în oraș, familiști și văduve cu copii, care nu dețineau proprietate pe raza urbei. Abia după aceștia venea rândul locuitorilor majori din restul Dobrogei, care doreau să se stabilească efectiv în oraș. Evident, pământul se dădea doar românilor și celor cu cetățenie română, așa cum prevedeau, la acea vreme, legile speciale care guvernau Dobrogea.
Documentul sus-citat ne ajută astăzi să înțelegem modul în care orașul s-a extins începând cu acel sfârșit de veac al XIX-lea. Constanța atrăgea deja multe familii dornice să trăiască în marele port al României, într-o Dobroge ce avea să se lege, chiar în acel an 1895, cu restul țării, prin Podul Carol I de la Cernavodă.
Reclama zilei – Atențiune! În fostul local Macedonia s-a deschis renumitul Varieteu CASTELUL CU FLORI. Localul a fost frumos amenajat și luxos mobilat. Au fost angajați cu mari sacrificii artiști și artiste din cele mai renumite. Cele mai alese debuturi. În fiecare seară, program nou – Bufet bine asortat – Vinuri dintre cele mai renumite. Muzică clasică – Prețuri moderate. Vizitați și vă veți convinge! (ziarul Marea Neagră, 1924).
