În dimineața zilei de 20 februarie 1925, în Portul Constanța a ancorat vaporul SMR Regele Carol, sosit din cursa sa obișnuită din Mediterana, pe ruta Pireu – Constantinopol. La bord, pe lângă pasagerii obișnuiți, se aflau Constantin Langa – Rășcanu, ministrul plenipotențial al României în Grecia, și trei înalți ofițeri eleni de poliție: inspectorul Constantin Camițas și comisarii Panopol și Polihronopol.
Aceștia din urmă aveau asupra lor o scrisoare adresată lui Romulus Voinescu, directorul general al Siguranței Române. Prin trimișii săi, statul grec solicita ajutor pentru prinderea unor infractori periculoși, urmăriți internațional, vinovați de o mega-înșelăciune și de alte fapte penale grave, despre care se aflase că se ascundeau la Constanța.
Imediat după debarcarea celor trei polițiști greci, directorul Voinescu a fost informat și a ordonat poliției din urbea lui Ovidius să le dea oaspeților tot concursul de care aveau nevoie. La mai puțin de 24 de ore de la sosirea vaporului Regele Carol, autoritățile constănțene l-au arestat pe cetățeanul grec Petru Atihidis, într-un local de pe strada Carol. O zi mai târziu a fost reținut un alt urmărit, escrocul Louis Astras. Între timp, ziarele constănțene au aflat și au publicat detaliile legate de infractorii greci și despre loviturile de milioane de drahme pe care aceștia le dăduseră în țara natală, înainte de a se ascunde la Constanța.
Povestea începuse cu câteva luni în urmă, în orașul grec Amfissa, aflat la 20 de km de Delphi, la poalele munților Parnasus. Principala activitate a localnicilor era producția de măsline și ulei, zona fiind extrem de propice pentru creșterea acestui arbust. Într-o zi, în localitate au sosit doi oameni de afaceri, A. Barzacanos și Petru Atihidis, care au contactat producătorii locali, cerându-le o mare cantitate de măsline, în valoare de trei milioane de drahme. Cei doi promiteau să revândă marfa la un preț mai mare, la Atena și în alte mari orașe, și să restituie suma inițială producătorilor. Oamenii au avut încredere în cei doi, însă acest lucru avea să îi coste scump.
Barzacanos și Atihidis au vândut măslinele, au încasat banii și au început să amâne plata, transmițând prin scrisori că vânzarea nu este încă finalizată. Când răbdarea producătorilor a ajuns la limită, escrocii au decis să dispară. Nu înainte însă de a mai da o lovitură! În complicitate cu alți doi escroci, frații Louis și Stamate Astras, au luat legătura cu o firmă străină și s-au oferit să îi furnizeze, la Constantinopol, cafea și zahăr. Nu aveau această marfă, așa că au recurs la un mare șiretlic. Au închiriat vaporul Constantinos și au încărcat în hambarele acestuia 2.500 de saci cu sâmburi de măsline, înregistrați ca fiind cafea, și 500 de saci cu var și sare, înregistrați ca fiind zahăr. Stamate Astras, care avea de mult afaceri la Constanța, s-a îmbarcat pe Constantinos, și în timpul călătoriei, în complicitate cu un membru al echipajului, marinarul Galțos, a provocat o spărtură în cală, care a dus la scufundarea ambarcațiunii. Marfa fusese asigurată pe bani grei (cu complicitatea unui funcționar numit Mazarachis), astfel că escrocii au primit o despăgubire substanțială. Poliția a suspectat însă că ceva nu era în regulă și în urma unei anchete l-a arestat la Pireu pe funcționarul corupt Mazarachis, care a recunoscut implicarea.
Înțelegând că nu mai aveau șanse de a scăpa, escrocii au decis să fugă din Grecia. Aveau bani cu nemiluita, dar li se părea că nu sunt de ajuns, așa că au mai dat un tun. Barzacanos a sedus o doamnă din înalta societate, pe Maria Perdichis, soția unui mare om de afaceri și rudă cu un ministru al guvernului elen. Femeia nu doar că s-a hotărât să fugă cu escrocul Barzacanos, dar a luat cu ea bijuterii în valoare de 1,5 milioane de drahme, precum și câteva milioane de drahme din seiful soțului ei.
După această ultimă lovitură, toate cele cinci persoane (Barzacanos, Atihidis, frații Astras și doamna Perdichis) și-au făcut pașapoarte false, s-au îmbarcat pe un vas și au ajuns la Constanța, unde și-au deschis mici afaceri, pozând în negustori respectabili. S-a dat însă de urma lor și, astfel, cu toții au fost arestați. Inspectorul Camițas și oamenii lui i-au îmbarcat, sub pază strictă, pe prizonieri, care s-au întors în Grecia pentru a răspunde în fața instanțelor pentru faptele lor. Cât despre Maria Perdichis, aceasta a fost nevoită să suporte consecințele faptei sale, în fața rudei ministru, a soțului și a opiniei publice…
Reclama zilei – Plăcintăria Favorita, de pe str. Ștefan cel Mare 23, reamintește onoratei sale clientele și onoraților amatori că, pe lângă laboratorul special de plăcinte, prepară superbi Cozonaci, Cornuri, Pișcoturi și Covrigi cu Susan, etc. Localul fiind deschis la orice oră din zi și din noapte, se poate găsi plăcintă proaspătă cu carne, și cu brânză, și cu ștrudel de mere, primindu-se orice fel de comandă în această branșă. Cu stimă, Cristu Costache! (Marea Neagră, 1925)
Sursa foto: anticariat-unu.ro
