În 1928, România a sărbătorit împlinirea a 50 de ani de la dobândirea independenţei, iar Dobrogea – tot un semicentenar, de la instalarea administrației tricolore. Cu această ocazie, Direcţia Serviciului Porturilor Maritime a întocmit un studiu al evoluţiei Portului Constanţa.
Când vorbim despre dezvoltarea şi modernizarea Portului Constanţa, trebuie, în mod automat, să ne referim la creşterea activităţilor portuare, la tranzacţiile efectuate prin intermediul acestui obiectiv de interes naţional şi internaţional. Din 1878 şi până în 1915, comerţul exterior derulat prin Portul Constanţa a înregistrat creşteri uriaşe: cifrele exportului s-au multiplicat de 19,4 ori, iar cele ale importului, de 42 de ori!
Creșterea exportului de produse petroliere şi de cereale a determinat extinderea și modernizarea portului, pentru ca navele să nu mai fie nevoite să aştepte câte 10-15 zile pentru încărcare, situație care în trecut provocase adesea blocaje nedorite.
În 1933 a început construirea unui nou mol, a unui bazin cu adâncimea de 10 metri și a opt noi dane de acostare. Până în 1939, aceste lucrări au costat 76 de milioane de lei, iar cele de dragaj au atins suma de 22 de milioane de lei. În 1934 a fost inaugurată Gara Maritimă Regală din Portul Constanța, lucrare care a costat statul român 25 de milioane de lei.
Revenind la export și import, precum şi la cifrele legate de aceste activităţi, se constată că, graţie Portului Constanţa, exportul României a crescut progresiv, excepţie de la regulă făcând unele descreşteri pricinuite de criza economică sau de Primul război Mondial.
În 1879, prin Portul Constanţa se importau 5.267 de tone de marfă şi se exportau 61.922 de tone. După şapte ani, în 1886, importul era dublu (11.176 de tone), în timp ce exportul ajunsese la 55.534 de tone. În 1895, prin Constanţa se importau 27.435 de tone de marfă şi se exportau 78.544 de tone.
Trecând la primele decenii ale secolului al XX-lea, observăm că în 1905 se importau 165.668 de tone, dar se înregistra deja un export anual de 520.090 de tone. În 1913, importul a fost de 238.611 de tone, iar exportul de 1.140.358 de tone. În 1926, la import sunt consemnate 234.128 de tone, iar la export 1.631.485 de tone. În 1929 s-au exportat 2.606.298 de tone de marfă, în 1931 – 4, 5 milioane de tone, iar în 1939, 3.252.228 de tone.
Cifrele de mai sus, referitoare mai ales la exportul de la începutul secolului al XX-lea, arată clar că această evoluție a fost posibilă doar graţie lucrărilor de modernizare din perioada 1899-1909 și din anii următori.
În anul 1928, portul dispunea de trei diguri de închidere, cu o lungime totală de 2.944 de metri. Astfel, digul dinspre larg avea 1.377 de metri, cel de sud, 1.497 de metri, iar digul de intrare, 120 de metri. Digurile asigurau o desfăşurare de 4.622 de metri de cheiuri, care aveau diverse destinaţii.
Astfel, danele 0 şi 1 erau destinate marinei militare, iar danele 2-5 pentru maşini, produse metalice şi alte materiale grele. La danele 6-10 acostau vasele de poştă, danele 11 şi 12 erau pentru mărfuri diverse şi pentru vasele SMR-ului. Pe cheiul de nord, la danele 13-16 se încărcau mărfuri generale şi tot în această zonă se aflau Vama şi Agenţia SMR. În danele 17-19 erau silozurile de depozitare a cerealelor, iar danele 20-27 formau cheiul pentru vite şi cereale. Opt dane (28-35) erau rezervate cheiului pentru lemnărie, 36-38 erau cele pentru cărbuni, iar danele A-F erau pentru activităţi petroliere.
În 1928, interiorul portului avea șase bazine: primul delimitat de digul de intrare, al doilea – bazinul vechi, apoi 4 bazine pentru cereale, pentru produse forestiere, pentru cărbuni şi ultimul – cel pentru petrol. Aceasta era situaţia în 1928, iar datele acestea, uneori seci, sunt însă de natură să ne arate dezvoltarea Portului și, implicit, a orașului Constanța.
Reclama zilei – Ei Bine! Toată lumea vizitează astăzi numai vechiul și de toți cunoscutul RESTAURANT HRISICOS, care în Piața Independenței este unic local ales, de când s-a deschis. (Marea Neagră, 1925)
Sursa foto: Colecția de clișee pe sticlă a fotografului Virgil Nicolau, MINAC, clișeul nr. 270 – în Delia Roxana Cornea, Corina-Mihaela Apostoleanu – „Istoria pe un clișeu. Dobrogea multiculturală în colecția fotografului Virgil Nicolau”, MINAC, Editura City Walk Constanța, 2018
