Constanța a devenit oficial municipiu la 1 ianuarie 1926, însă integrarea administrativă a fostelor sate Brătianu și Anadolchioi, devenite cartiere, a fost îndelungată din motive neașteptate. Una dintre probleme era că unele străzi din Anadolchioi purtau aceleași denumiri precum cele din oraș – Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Principesa Maria sau Mangaliei -, o situație ce crea confuzie și necesita remediere.
O altă dificultate era că unele din străzile noilor suburbii aveau, în viziunea autorităților orășenești, vechi denumi nepotrivite. Pentru rezolvarea situației a fost constituită o comisie formată din intelectuali ai urbei, însărcinată să propună noi nume de străzi, pe baza unei analize istorice și sociale. Printre membrii acesteia se număra și Constantin N. Sarry, directorul și proprietarul ziarului Dobrogea Jună.
Pe data de 27 ianuarie 1927, la orele 5 după-amiază, a avut loc Ședința Consiliului Municipal Constanța, nomenclatura străzilor din Anadolchioi fiind principalul punct de pe ordinea de zi. Întrunirea a fost prezidată de primarul de la acea vreme, Ion Bentoiu (1883-1952).
Aflăm din ziarul Dacia următoarele: „Anadolchioi – noua suburbie a municipiului păstrează încă și astăzi vechile denumiri ale străzilor, cari în majoritatea cazurilor sunt aidoma celor din vechiul oraș. Bunăoară, Alexandru cel Bun, Vlad Țepeș, Dumbrava Roșie etc. Și mai are Anadolchioiul și străzi botezate cu nume cari într-atât nu se potrivesc situației locului, încât provoacă ilaritate, spre exemplu Strada Parfumului, Răsăritului, Frumoasă, etc. Or, pe strada Parfumului te trăznesc miasmele gunoaielor depozitate de zeci de ani, strada Răsăritului este situată exact la Apus iar strada Frumoasă numai frumoasă, în înțelesul propriu al cuvântului, nu este”.
Constantin N. Sarry a propus ca străzile cu denumiri identice sau considerate nepotrivite să fie înlocuite cu numele unor eroi dobrogeni căzuți în timpul Primului Război Mondial. Inițiativa sa a fost primită cu entuziasm și aprobată, însuși primarul Bentoiu exprimându-și adeziunea față de această propunere.
Ziarul Dacia salută cu entuziasm inițiativa lui Sarry: „Ne bucurăm că, în sfârșit, s-a apelat și la un om de presă, într-o cauză de utilitate generală. Precedentul odată creat, sperăm că va fi perpetuat și în viitor. Căci în Constanța, deși există cea mai bună presă din provincie, totuși, spre deosebire de alte orașe, mai că nu s-a recurs aproape deloc și la concursul ziariștilor în chestiuni care privesc interesul obștesc… Iată, un frumos succes al distinsului reprezentant al breslei noastre în Consiliul Municipal, fapt pentru care îl felicităm călduros.”
Despre Constantin N. Sarry vom mai discuta pe larg și în alte file ale acestui calendar, astfel că astăzi îi vom face un scurt portret primarului Ion Bentoiu, o personalitate a urbei, care, din păcate, nu se bucură de recunoașterea meritată. A fost un om de cultură, profesor, traducător, poet, publicist, avocat și politician țărănist, discipol al lui Titu Maiorescu.
Originar din satul Cocargeaua, comuna Făcăieni, județul Ialomița, Bentoiu a absolvit la București Dreptul și Literele. În 1906 a venit la Constanța, la Gimnaziul Mircea cel Bătrân (ulterior liceu), ca profesor de greacă și română, iar din 1909 a deținut funcția de director al instituției. A semnat traduceri din Heinrich Heine și Dante Alighieri și a editat culegeri de cântece bătrânești, hore și doine (sursă informații – Aurelia Lăpușan, Ion Bentoiu – un primnar susținător al culturii locale). În 1921 a intrat în Baroul Constanța, activând timp de decenii și ca avocat. A fost primar în două mandate: octombrie 1926-iunie 1927 și 7-11 februarie 1941, când a demisionat. În 1952, la vârsta de 69 de ani, a fost arestat de comuniști pentru convingerile sale politice și închis la Penitenciarul Văcărești, unde a murit în august același an, înainte de a fi judecat (sursă informații – Aurelia Lăpușan).
Reclama zilei – Laboratorul de analize chimico-medicale Calderimi – Autorizat prin concurs în anul 1911, Constanța, str. Negru Vodă no.10 (în dosul Cinema-ului Regal). Analize de Urine, Sânge, Microscopie și Ultramicroscopie (1933).
