Pe 28 ianuarie 1943 s-a născut, la București, cel care a fost reputatul numismat Radu Viorel Ocheșeanu (1943 – 1998). A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Șincai”, pe care l-a absolvit în 1960, iar în 1966 a absolvit cursurile Facultății de Istorie a Universității București – Secția Istoria Veche a României, Universală și Arheologie. După o scurtă perioadă în care a fost profesor de istorie la școala din comuna Putineiu, județul Giurgiu, de la 1 iulie 1967 până în august 1977 a fost muzeograf și șef al Cabinetului Numismatic al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
„În această dublă calitate a întreprins săpături arheologice (Adamclisi, Cetatea) și cercetare de cabinet. A inițiat organizarea Cabinetului Numismatic și a realizat expoziții estivale de specialitate sau pe cea de bază, reorganizată de mai multe ori în cadrul instituției amintite. De asemenea, a fost cel care a creat «Cronica numismatică dobrogeană», ducând-o până la numărul V. Peste ani a rămas un colaborator statornic în paginile revistei „Pontica”, alături de colegii constănțeni” – au punctat Gabriel Custurea și Gabriel Talmațchi într-un articol dedicat regretatului numismat, publicat în revista științifică Pontica XXXI (1998).
***
La începutul anilor ’30, Constanța era un oraș mare, aflat într-o continuă dezvoltare economică, o urbe care în sezonul estival devenea o adevărată capitală neoficială a României. Vara, aici veneau mari trupe de teatru din țară și din străinătate, aveau loc spectacole deosebite, ținute de actori de calibru. În celelalte sezoane, situația era însă cu totul diferită. Orașul nu dispunea de un teatru permanent propriu, singurele instituții care mai găzduiau reprezentații de calitate erau Teatrul Tranulis, al Ligii Culturale (viitorul Fantasio), și Elpis, al comunității grecești.
În ziarul Dacia a fost publicată o cronică artistică, în cadrul căreia sunt prezentate aceste realitățile din domeniu:
„Turneele teatrale se abat destul de rar pe la noi. Lipsa unui teatru permanent este una din nevoile simțite ale orașului nostru, deși menirea lui ar fi una din cele mai înalte, într-un oraș cosmopolit de importanță primordială pentru întreaga țară, cum e Constanța. Pentru realizarea acestui teatru în acest centru economic, care trebuie să devină și un focar de cultură pentru întreaga Dobroge, niciun sacrificiu din partea oficialităților nu ar fi prea mare… Constanța trebuie să aibă un teatru permanent al ei… Și îl va avea… Până atunci însă, vremea nu trebuie pierdută. S-a introdus de mai multă vreme obiceiul, mai ales la cinematografele de provincie, ca în pauzele dintre acte să aibe loc diverse reprezentații de artiști. Despre calitatea acestora vom scrie altădată. Astăzi însă ținem să răsplătim o inițiativă frumoasă… Este vorba de gustul cu care dl. Tranulis completează reprezentațiile de cinema la Teatrul Ligii Culturale… Astăzi, publicul nostru are rarul prilej de a admira un ansamblu de valoare care în stagiunea trecută a cules repetate succese pe scena Teatrului Liric din București… Acest ansamblu joacă numai teatru, comedii în trei acte, cu actori cunoscuți și care au avut pe scenele din capitală mari succese… Spectacolele se desfășoară într-o montare și un decor de o decență ce merită a fi relevate.”
Trupa de teatru cea lăudată se numea Liliacul și timp de trei luni, în iarna anilor 1930/1931 a ținut reprezentații la Teatrul Tranulis, construit în septembrie 1927 (finalizarea construcției și dotarea completă au mai durat doi ani) cu banii omului de afaceri Demostene Tranulis, sub egida și pe terenul Ligii Culturale (condusă de Nicolae Iorga). Această trupă era condusă de Rolland de Jassy, iar din echipa de actori făceau parte Nelly Caracioni, Tanți Elvas, Dinu Macedonski (fost director al Teatrului de Vest din Oradea) și S. Rădulescu, de la Teatrul Național din Cluj.
Trupa Liliacul a jucat la Constanța mai multe piese precum Năzdrăvăniile divorțului, după Bisson, Grigoraș și Mustachide, de Aslan, Ginerele domnului prefect, de Paul Gusty, Camera 69 de Brandon, Nuntă cu repetiție, după Ann Nichols.
Cel mai cunoscut membru al acestei trupe, Dinu Macedonski, a fost fiul marelui poet Alexandru Macedonski. A activat mult timp la Teatrul de Vest din Oradia Mare, iar după război îl regăsim la Teatrul Odeon din București, în distribuția unor piese precum Zile însorite, Volpone, Un flăcău din orașul nostru sau Mireasa desculță. Reprezentațiile acestei trupe au avut mare succes la Constanța, dovadă că publicul de aici era avid de teatru de calitate, chiar și în afara sesiunilor estivale.
Reclama zilei –Librăria universală Gr.M. Grigoriu – Piața Independenței 36 – Papetărie bogat montată, cărți scolastice de sciințe și diferite romane în limbile română și franceză. Articole de pielărie, albume de fotografie și poezii, port-notise, etc. Colecțiuni de diferite tablouri, cornișe pentru fotografii. Jucării de copii și păpuși. Note pentru piane din țară și străinătate.(1896)
Sursă foto: Arhiva Direcției de Cultură, expoziția „Promovare și valorificare turistică a patrimoniului multicultural din Constanța” a Institutului Național al Patrimoniului
