Guvernul va ajunge în scurt timp să se enerveze, pentru că își va da seama ca un recrutor, că a chemat la interviu pe cineva care nu se potrivește cu profilul schițat de el. Dar asta se va întâmpla și pentru că cerințele lui, au fost prost scrise, grupate și sintetizate. Cele trei ordonanţe avute în vedere de către Executiv, cea cu noile taxe, cea cu reducerea cheltuielilor la buget şi cea legată de combatarea evaziunii fiscale, vor genera un haos de nedescris în societate.
Deja zeci de sindicate își strigă nemulțumirile și amenință cu greve. Consecințele nu credem că au fost evaluate serios de cineva până acum, ori dacă au fost calculate, probabil că s-a întâmplat ca la alcătuirea bugetului, când au contat doar estimările de încasare. Cert este că a început calculul și, oricât de slab pregătit ar fi fost cel care face asta, la orele de matematică, brusc va transforma Guvernul într-un calculator rece și nemilos. Zilele trecute, ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu, declara că România riscă suspendarea fondurilor europene şi o amendă de 0,5% din PIB, dacă „nu ne înscriem în deficitul negociat”. Un mesaj aproape nerușinat, ca și cum politicile fiscale în România au fost făcute până acum, de nea Fane din colțul străzii. De ce nimeni nu a făcut nimic până acum? S-a ajuns aici, pentru că guvernul are o problemă ce ține de competență și de calitatea organizatorică. Îi lipsește o componentă esențială, cum ar fi un grup de oameni care să aibă viziuni economice reale.
O ajustare atât de bruscă a fiscalității, împreună cu declanșarea rapidă a unei așa-zise reforme în sistemul bugetar cu aplicabilitate imediată, vor adânci rapid țara într-o recesiune fără precedent. Deja există un interes crescut din partea antreprenorilor, pentru mutarea rezidențelor fiscale în alte țări, pentru că ce va urma în peisajul civil, nu va avea nicio legătură cu “cazul”. Pare că deocamdată, nimeni nu e preocupat de consecințele reale pe care aceste măsuri le pot avea în societate, ceea ce poate însemna și un grad mare de disperare din partea celor din guvern. Trăitul de pe o zi pe alta, merge mână în mână cu deciziile majore luate în același fel. Asta nu înțelege clasa politică. Că lucrurile pe care le tot amâni, se răzbună. Este foarte adevărat că România are un aparat bugetar foarte încărcat, lipsit de performanță și generator de birocrație. Dar, schimbările în acest sens, nu se pot face din vară până-n toamnă. Nu poți să te comporţi ca adolescenţii de pe vremuri, care dădeau probe de bărbăţie râzând de sperieturile fetelor, prin sălile de cinema în care rulau filme horror. Cam asta pare că fac autoritățile cu mediul de afaceri, care invocă faptul că nu este normal ca problemele unui stat gras, supraponderal, să fie rezolvate de mediul de afaceri. Dar, cam așa se întâmplă când un stat gata să grebleze oricând nişte munţi de bani, își face domiciliul stabil în zona creației fiscale. Predictibilitatea se retrage undeva în munți iar mecanica fulgerătoare a scurgerii demnității antreprenorului se simte cutremurător.
Să nu uităm că Guvernul a crescut taxele și anul trecut, când din cauza supraimpozitării contractelor part-time, peste 270.000 de locuri de muncă au fost desființate. Și se pare că este o regulă…un guvern slab, mărește taxele și adoptă măsuri nepopulare atunci când motoarele economiei încetinesc. Prin urmare, cine va răspunde dacă efectele acestor măsuri se vor duce în șomaj, în închideri de firme, în revolte sociale, blocaje în administrație, greve și scăderi în colectarea taxelor? Cine va răspunde dacă ordonanțele vor fi implementate, dar nu vor rezolva deficitul bugetar și vor avea un efect total invers?Probabil că la auzirea acestor vești, în scenă va intra erudiția, care este știința de a evita răspunsul la orice întrebare.
