Când voi crește mare, vreau să fiu buget

Zilele trecute premierul Nicolae Ciucă declara triumfător că economia României este în creștere. Guvernul a reușit să mențină ”statistica” creșterii economice ” în cea mai mică bandă de fluctuație posibilă”, spunea Nicolae Ciucă, care preciza că păstrarea cotei unice de impozitare, încurajarea investițiilor și a mediului de afaceri sunt „vitale” pentru păstrarea acestui trend pozitiv.

Asta în ciuda senzației generale că România alunecă pe zi ce trece tot mai mult în prăpastie, pentru că banii strânși din taxe și impozite nu reușesc să acopere cheltuielile publice nesăbuite. Prin modificarea Codului fiscal, aproape oricine își poate da seama că “șmecheria”, nu introducem taxe anul acesta, dar modificăm Codul fiscal ca să introducem taxe peste 6 luni, nu prea ține. Toată lumea vede că stăm foarte prost cu igiena financiară acolo în buget. Asta se vede și în cei peste 30 de ani de practică, în care acei bani colectați se transformă în poduri prăbușite, firme de casă îmbogățite peste noapte și milionari de partid. De ce credeți că există PNDL? Numărul microîntreprinderilor cu venituri între 500 de mii și 1 milion de euro este undeva la 8.000 din totalul de 620.000. Ele aduceau la bugetul de stat în jur de 350 de milioane de euro ca impozit pe cifra de afaceri, pe venit. Semnalul acesta al schimbărilor fiscale însă, nu este unul bun în sensul în care reforma, trebuia să înceapă de la mare la mic.

De la mare la mic, adică să înceapă cu statul, care este cel mai mare jucător în piață, cu mulți angajați și cu salarii mari, apoi cu companiile care au “beneficiat” de cele două crize: pandemia și cea energetică. Acum, există riscul ca lucrurile să devină mai complicate și este posibil să existe chiar și încasări mai mici la buget, pentru că nu este exclus ca oamenii să încerce să-și diminueze profitul. Dar aceste lucruri reprezintă finețuri pe care cei care legiferează, nu le percep deoarece “panica” strângerii de bani la buget, este prea mare. Să vorbești de creștere economică într-o țară în care inflația este de 15%, moneda națională aflându-se într-o continuă devalorizare, în vreme ce francul elvețian depășește cotația euro, și peste toate acestea, să mărești taxele în plină criză chiar dacă te juri că nu o faci, înseamnă amatorism. Este ca atunci când unii elevi mediocri sunt înfricoșați de subiectul din teză și caută cu înfrigurare metode de copiat.

Degeaba încearcă autoritățile să se scuture de lipsa de pricepere și să devină mai occidentale, mai civilizate și mai contemporane, pentru că efectul este similar cu cel al unui concert simfonic cântat lângă un grătar pe care sfârâie câțiva mici. Societatea și mediul de afaceri, în continuare se află în căutarea unei planete pe care să o poată locui, în vreme ce mesagerii creșterii economice nici măcar nu mai știu de unde a-nceput fierbințeala. În rest, peisajul a rămas aproape neschimbat. Scâncim din cauza aceleiași traume care ne bântuie între anii electorali, în vreme ce unii flutură impozitul progresiv, alții mistifică cifrele din economie, iar președintele dă vina pe domnul care de mai bine de cinci luni, trage cu rachete în Ucraina.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Fabricanţii de ipoteze

Cineva de la vârful statului caută de zor formula de reașezare a societății. Acest lucru s…