Anii ’30 au marcat o perioadă de dezvoltare semnificativă pentru România interbelică, cu 1938 considerat apogeul economic. În acest context prosper, Dobrogea a cunoscut o evoluție impresionantă, iar Constanța, poarta maritimă vitală a țării, se bucura de o poziție privilegiată.
Conform recensământului din decembrie 1930, provincia Dobrogea număra 811.000 de locuitori. Dintre aceștia, 249.914 locuiau în județul Constanța și 183.391 în județul Tulcea, restul populației fiind distribuită în Cadrilater.
Deși progresul era vizibil, realitatea cotidiană venea cu provocări majore. În mediul rural, sărăcia și bolile făceau viața extrem de grea pentru oamenii de rând, iar mulți proprietari de pământ se luptau cu datorii. Orașele ofereau perspective mai bune, însă costul vieții creștea constant în marile centre urbane.
Constanța a devenit rapid un oraș scump. În 1934, județul ocupa locul 9 la nivel național în topul celor mai costisitoare zone. Până în 1939, a urcat spectaculos pe poziția a treia. Și Tulcea a înregistrat o creștere notabilă, de la locul 69 la 55, într-o Românie Mare cu 71 de județe.
Haideți să facem o radiografie a costului lunar al vieții în Constanța interbelică, comparând cifrele dintre 1933-1934 și 1938-1939.
Costul lunar al vieții în Constanța a crescut de la 8.729 lei în 1933 la 12.302 lei în 1939, plasând orașul pe locul trei la nivel național. Bucureștiul era cel mai scump (14.194 lei), urmat de Brașov. În contrast, Tulcea se afla pe locul 55, iar Huși închidea clasamentul celor 71 de reședințe de județ.
Anual, în 1939, un locuitor din Constanța cheltuia aproximativ 147.626 lei. Din această sumă, o parte semnificativă mergea către alimente (32.912 lei pentru cele animale, 19.022 lei pentru cele vegetale, 4.370 lei pentru fructe), chirii (42.000 lei) și utilități (15.037 lei pentru lumină, apă, combustibil). Îmbrăcămintea și încălțămintea totalizau 13.819 lei, iar transportul 6.600 lei.
Deși Constanța oferea un stil de viață luxos pentru o minoritate înstărită – cu mașini scumpe și seri la Cazinou – majoritatea locuitorilor se confruntau cu dificultăți. Prețurile ridicate, salariile mici și inflația accentuau inechitățile sociale, iar mulți visau la o viață mai bună, departe de sărăcie.
Să aruncăm o privire mai detaliată asupra prețurilor din prăvăliile și piețele Constanței.
În 1939, un kilogram de carne de vită costa 18,25 lei la Constanța, fiind mai accesibil decât în alte orașe dobrogene (27 lei la Bazargic, 24 lei la Silistra). Însă carnea de porc, de calitate superioară, era considerabil mai scumpă la Constanța (39,25 lei) față de media națională (33,10 lei) sau față de Tulcea (30 lei) și Silistra (29 lei).
Laptele se vindea cu 7,25 lei/litru la Constanța (față de 6,45 lei la Tulcea). Crapul era mult mai scump la Constanța (40 lei/kg) decât la Tulcea (26,25 lei/kg), deși ambele orașe aveau acces la Dunăre sau mare. O găină costa 60 lei în Constanța, iar prețul pâinii albe varia de la 9,95 lei la Constanța la 10,10 lei la Bazargic. Făina de grâu era 13 lei/kg în Constanța, iar cartofii vechi, 6,45 lei/kg.
Interesant, citricele de import erau mai accesibile la Constanța, datorită statutului de port. Un kilogram de portocale costa 5,80 lei aici, în timp ce la Silistra prețul urca la 9,30 lei, iar la Tulcea chiar la 10 lei.
Trecem acum de la alimente la articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte. Prețurile variau în funcție de calitate, dar statisticile din 1939 ne oferă o medie pentru produsele obișnuite.
În 1939, un metru de stofă pentru haine costa 596 lei în Constanța. O pereche de pantofi bărbătești sau de damă ajungea la 640 lei. Ciorapii bărbătești erau mai ieftini la Constanța (41 lei) datorită importurilor, comparativ cu Bazargic (52 lei), în timp ce ciorapii de damă aveau prețuri similare în Dobrogea (în jur de 98-102 lei).
Salariile modeste contrastau puternic cu prețurile ridicate, nu doar la alimente și îmbrăcăminte, ci în toate sectoarele. O tonă de lemn de stejar, de exemplu, costa 1.129 lei la Constanța, fiind mai scumpă decât la Tulcea (967 lei).
Mangalul varia ca preț: 3,80 lei/kg la Constanța, față de 3,35 lei la Tulcea. Petrolul lampant costa aproape 4 lei/litru în Constanța. Benzina ușoară, în schimb, avea un preț uniform de 106 lei/litru în toate cele patru reședințe de județ din Dobrogea.
Produsele de igienă aveau, de asemenea, prețuri variate. Un tub de pastă de dinți costa 14-15 lei în Constanța și Tulcea, dar 19-20 lei la Bazargic. Săpunul de rufe era 35,50 lei/kg în Constanța și 31 lei la Tulcea, iar o bucată de săpun de toaletă 14-15 lei în Constanța, față de 20 lei la Bazargic.
În anii 1934-1935, salariile reflectau diferențele sociale. Un șef de post câștiga circa 3.400 lei, un mecanic de locomotivă între 3.000 și 3.800 lei, iar un portar 2.400 lei. Un învățător cu experiență primea între 3.700 și 4.700 lei. La polul opus, un ucenic câștiga între 300 și 1.850 lei. Profesii liberale, precum judecător (9.250-19.150 lei) sau medic (8.500-12.000 lei), erau mult mai bine remunerate.
În 1930, Constanța avea 1.989 de întreprinderi și 6.966 de angajați. Comerțul domina economia locală, cu 426 de firme în comerțul alimentar (936 angajați) și 321 în sectorul HoReCa (hoteluri, restaurante, cafenele), angajând 1.036 persoane. Articolele de îmbrăcăminte, materialele de construcții, produsele de igienă și mașinile completau peisajul economic.
Aceste date statistice ne oferă o perspectivă valoroasă asupra complexității realităților economice și sociale din Constanța și Dobrogea interbelică.
Reclama zilei – De vânzare un scafandru complect – mașina în bună stare, cămașa puțin uzată, prețul forte convenabil. Doritorii să se adreseze doamnei Eliza, str. Mircea cel Mare no.50, în Cernavoda. (ziarul Constanța, martie 1896)
Sursă foto: Florentina Bozîntan
