Premiile acordate de Federația Română de Canotaj (FRC) au stârnit controverse după ce s-a aflat că doi angajați, printre care și contabila instituției, au primit sume substanțiale, chiar mai mari decât cele primite de marii campioni ai României. Eduard Novak, fostul ministru al Sportului, a anunțat recent că Roxana Petrescu, contabilul șef al FRC, și Erhan Cătălin, secretarul general al federației, au primit câte un premiu de 162.400 de euro fiecare. Suma depășește chiar și premiul oferit lui David Popovici, care a fost recompensat cu 140.000 de euro pentru aurul său olimpic.
Potrivit fostului ministru Novak, aceste premii au fost acordate pentru „participare activă și contribuție substanțială la obținerea rezultatelor” echipelor de canotaj. Reacția publicului a fost una de surpriză și indignare, având în vedere că sportivii sunt cei care muncesc ani de zile pentru a ajunge pe podiumurile internaționale.
David Popovici, campion mondial și unul dintre cei mai importanți sportivi ai României, a primit 140.000 de euro din partea Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR) pentru medalia de aur la proba de 200 m liber la Jocurile Olimpice de la Paris. El a fost recompensat, de asemenea, cu 60.000 de euro pentru medalia de bronz obținută la 100 m liber.
Diferențele de recompensare dintre sportivi și funcționari ridică întrebări legitime cu privire la criteriile de acordare a acestor premii. Novak a declarat că suma acordată celor doi oficiali ai FRC a fost justificată de implicarea acestora în „obținerea rezultatelor” de către echipele de canotaj, însă publicul și mulți din lumea sportului consideră că recunoașterea și recompensarea ar trebui să fie orientate mai mult către sportivii care concurează efectiv și care fac sacrificii considerabile pentru a aduce medalii României.
Contactată de jurnaliștii de la Libertatea, președinta Agenției Naționale pentru Sport a refuzat să comenteze situația, amplificând astfel nemulțumirile publicului larg. Mulți se întreabă cum de au ajuns aceste sume să fie distribuite unor funcționari în timp ce performanțele reale, obținute cu sudoarea și efortul sportivilor, sunt recompensate mai modest.
Acest caz scoate la iveală o problemă mai amplă a sistemului sportiv românesc, în care distribuția premiilor și recunoașterea contribuțiilor nu reflectă întotdeauna meritele directe. Reacțiile de pe rețelele de socializare și din presa sportivă sugerează că e nevoie de o analiză mai atentă a modului în care sunt gestionate resursele financiare și premiile în sportul românesc, pentru a se asigura o distribuție echitabilă între toți cei implicați.
Rămâne de văzut dacă acest caz va declanșa o reevaluare a criteriilor de recompensare a funcționarilor și sportivilor de performanță în România. Totuși, pentru moment, sentimentul de nedreptate și nemulțumire persistă, iar tăcerea autorităților nu face decât să alimenteze această percepție.
