La doi ani şi jumătate de la victoria sa triumfală la urne, premierul britanic Boris Johnson, din ce în ce mai contestat, a demonstrat încă o dată capacitatea de a supravieţui în cele mai periculoase situaţii.
Boris Johnson rămâne premierul Marii Britanii, după ce a obținut, votul de încredere al parlamentarilor din Partidul Conservator. Proporția voturilor favorabile rămânerii sale la conducere a fost de 58,8 la sută, față de 41,2 la sută împotrivă. Deși a supraviețuit acestui vot, pentru Boris Johnson nu este un rezultat grozav, este doar o victorie aritmetică. Victorie care însă nu-i acoperă urmele lăsate pe corp de nepăsarea și ignoranța din pandemie, pentru că Boris Johnson, în ciuda votului de încredere, rămâne un personaj grav rănit politic. Să nu uităm că fostul premier conservator, Theresa May, pe care a înlocuit-o, obținuse la un vot de încredere similar – organizat în 2018 – 63 la sută dintre opiniile favorabile.
Cu toate acestea, după numai șase luni, ea a fost debarcată de la conducerea guvernului din cauza unui impas legat de Brexit. În ciuda “victoriei” Johnson rămâne, implicat în afacerea „partygate”, petrecerile stropite cu alcool organizate în Downing Street în cursul carantinei, din luna mai a anului 2020, iar votul de zilele trecute a arătat diviziunile profunde din cadrul Partidului Conservator și asta va avea probabil consecințe. În mai 2020, locuitorii din Marea Britanie nu se puteau întâlni decât cu o singură persoană în afara locuinţei, într-un loc public, în exterior şi cu condiţia de a păstra o distanţă de doi metri. Votul a fost declanșat de parlamentarii conservatori după ce, cel puțin 15% dintre aceștia au scris scrisori de cenzură lui Sir Graham Brady, președintele Comitetului 1922 al partidului.
Susținătorii săi spun că situația este foarte diferită acum față de cea în cazul Theresei May, dar acest vot nu înseamnă că problemele lui Boris Johnson vor dispărea. Nu trebuie uitat că 148 de parlamentari din propriul partid consideră că țării i-ar fi mai bine fără el. Pentru destituirea şefului executivului britanic ar fi fost necesar ca 180 de parlamentari conservatori să voteze contra lui, însă a scăpat de data aceasta. În 1990, când nu exista încă instituția moțiunii de neîncredere, Michael Heseltine a candidat împotriva premierului de la acea vreme, Margaret Thatcher.
Chiar dacă Thatcher a câștigat cu 204 la 152 în primul tur, ea nu a obținut majoritatea necesară și nu a mai candidat în turul al doilea. John Major a devenit prim ministru și lider al partidului în fruntea căruia a câștigat alegerile generale din 1992. De asemenea, în 1995 un fost ministru, John Redwood, a candidat împotriva lui John Major, care a câștigat cu 218 la 89, dar după numai doi ani a pierdut alegerile generale în fața Partidului Laburist, care a rămas la guvernare în următorii 13 ani. În prezent, se pare că și premierul Johnson a fost atins de ceea ce pare a fi un blestem al prim miniștrilor Conservatori. Deputații Partidului Conservator știu foarte bine că la alegerile viitoare, un lider ca Boris Johnson le poate aduce înfrângerea. Așa că tot ce pot face deocamdată, este să pună supraviețuirea la putere a Partidului Conservator, deasupra loialității față de un lider care a devenit o piatră de moară politică.
