Scandalul generat de „azilele groazei” amplifică senzația că unii oameni trăiesc într-un țarc de sîrmă ghimpată, deși au o cetățenie și teoretic niște drepturi. Este foarte adevărat că nu există țări perfecte, cum nici România nu este, dar când auzi despre bătrâni care urlă de foame, sunt batjocoriți și au hainele stropite cu insecticid, te gândești la agresiune.
Pentru că s-a demonstrat deja, că există o strânsă legătură între ceea ce se întâmplă, partide, comenzi şi neglijenţă? Creșterea calității serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice, este doar o lozincă fluturată în conferințele de presă. Se vede de la o poștă că România nu are încă un conţinut limpezit, e aluvionară şi nu are graţie. Ca și la Colectiv și în acest scandal al „azilelor groazei”, se dovedește încă odată, că România folosește denumiri pompoase și goale de conținut, pentru aproape toate instituțiile pe care le are. În realitate ele sunt doar niște forme fără fond, niște sigle. Ca la un semn, după ceea ce s-a întâmplat lângă București, peste 5.000 de centre sociale din toată ţara au început să fie controlate, iar premierul Marcel Ciolacu a atenționat autoritățile, să nu dea dovadă de exces de zel în această problemă. Foarte multe dintre aceste cămine de bătrâni funcționează fără autorizații, cu știința statului, ceea ce face ca siglele ce ar trebui să fie de fapt instituții funcționale, să fie și mai neînsemnate. În plus, Marcel Ciolacu a demis un consilier de stat în cadrul Cancelariei premierului care conducea Departamentul pentru responsabilitate social comunitară și grupuri vulnerabile.
La pachet a venit și demisia ministrului Muncii, Marius Budăi plus câțiva șefi de poliție din Ilfov. Un spectacol pe care l-am mai văzut și care nu va rezolva probabil nimic. Trist e că pentru publicul abuzat de această „cultură politică”, nu se schimbă mare lucru. Plecările din funcții, nu înseamnă cicatrizarea rapidă a rănilor. Sunt doar mișcări politice, care fac din noi cele mai haioase ființe de pe planeta asta. Moralitatea și responsabilitatea, nu se n-vață ca instrucțiunile de la bormașină. Și apoi, tăcerea autorităților care știau despre toate aceste nenorociri, este tot un fel de azil, dar pentru strigătele ajunse prea târziu. Probabil că întrebarea adresată președintelui Iohannis la Vilnius, cine trebuie să demisioneze din guvern, după descoperirea lagărelor de la Voluntari, a fost una sfredelitoare. Dar cum șeful statului a citit bine instrucțiunile, a răspuns sec: „Sunt și azile care funcționează impecabil!” Uneori, privind spectacolul acesta, îţi vine să aplauzi, ca la o comedie. Doar că viaţa și normalitatea se îndepărtează repede de tine şi nimeni nu ţi le mai dă înapoi.
Un mesaj mult mai nimerit din partea președintelui ar fi fost: „Stimați compatrioți, suntem, cu toţii, la strâmtoare. Partida pare pierdută. Așa că a sosit momentul să dăm cu căciula de pământ”. Traversăm o penurie mondială de lideri cu viziune, iar acasă anxietatea socială exultă. O spun știrile din fiecare zi, care sunt despre scandaluri la BAC și Evaluarea Națională, despre dosare de corupție răsunătoare și alianțe politice pe care acum câțiva ani, nu le credeam posibile. Situația la nivel național e ca și cum în timpul unei alunecări de teren, proprietarul cabanei de pe versant, care este Guvernul, mai închide o fereastră pentru că se face curent și răcesc turiștii. Problema este că peste toate aceste necazuri, stă semeț cineva, care-și spune în gând: poți arăta superb la 30 de ani, șarmantă la 40 de ani și irezistibilă tot restul vieții…mediocrația.
