Evaziune, diviziune, coroziune

Evaziune, diviziune, coroziune. Faptul că anumite legi din România constituie un păienjeniș complicat care generează un spectacol năucitor pentru omul simplu, a devenit o banalitate. Să observăm că ritualul izbăvirii în materie de legi, pentru cei care au făcut prostii în România a început, așa cum începe totul în armată, cu stângul. Se vede cu ochiul liber cum la noi, spectacolul politic a ajuns extrem de departe. Se face pe sine.

Se scrie, se produce, se promovează, se organizează în episoade, se arată pe scenă și își gândește continuările. În plus, există și o foame primară de cifre care confirmă amploarea dezastrului. Premierul Florin Cîțu anunță o posibilă modificare a legii care îi scapă pe evazioniști de închisoare dacă plătesc prejudiciul:  Se lucrează deja la o inițiativă legislativă pe această temă, a declarat premierul. Actul normativ prevede că cei inculpați pentru evaziune fiscală de până la 100.000 de euro, infracțiune care în prezent se pedepsește cu închisoarea, scapă doar cu amendă dacă achită integral prejudiciul, iar dacă dau și 20% în plus, fapta nu se mai pedepsește deloc, indiferent de cuantumul evaziunii. 

Promulgarea legii a fost criticată de anumite partide, de asociațiile de magistrați și de mediul de afaceri, care au calificat-o drept o invitație la evaziune fiscală. Democrația a învins și la noi, în condițiile pe care le-a găsit la fața locului. Și se pare că trecutul dar și prezentul, ne recomandă ţara, drept o bună gazdă pentru anomalii. Amestecul de sfidare  şi dispreţ pentru consecinţe e cel mai bun ciment pentru eşec. În plus, nu mai şochează răul, ci uşurinţa cu care te obişnuieşti cu el. Și asta în vreme ce oameni importanți din statul român,  caută de zor formula de reașezare a societății. 

Sunt deja sondaje care spun că părinții constată faptul că învățământul, a devenit din ce în ce mai mult responsabilitatea lor și a elevilor  și mai puțin a reprezentanților școlii. Până la urmă, de ce evaziunea fiscală nu ar fi în responsabilitatea celor care o practică, decât să fie pedepsită aprig de către instituțiile unui stat ? O astfel de lege care prevede că cei inculpați pentru evaziune fiscală de până la 100.000 de euro, scapă doar cu amendă dacă achită integral prejudiciul, ne face să arătăm între prost şi mizerabil, cu rare şi nesemnificative excepţii. Este ca un spor încasat, pentru că lucrezi la calculator în secolul XXI, ceea ce în mod normal ar presupune că trebuie să-ți arunci telefonul mobil la gunoi.

 E o cacofonie în urechile celor care spun că se întâmplă totuși și lucruri frumoase în România, sau poate că o astfel de lege, ne arată că  trăim într-o lume occidentală, în care ne mai și plictisim de imperfecțiunile prosperității. Cine mai știe? Cine mai știe, dacă suntem niște parteneri ai statului sau suntem niște supuşi, cu o eternă mentalitate de chiriaşi? Au fost cetățeni cu popriri pe conturi pentru sume de 4 sau 5 lei. Actul normativ prevede că cei inculpați pentru evaziune fiscală de până la 100.000 de euro, scapă doar cu amendă, dacă achită integral prejudiciul. Și îl achită, pentru că au făcut evaziune! 

Mai este evaziunea o problemă  de securitate națională, sau pozăm așa în niște povestitori și complici? E un prezent continuu, în care cineva parcă ține morțiș  să te facă să te simți ca un cetățean cu un job part-time în industria textilă! O astfel de lege, face ca fiscalitatea dintr-o țară, să lase senzația că se află în derivă și că trăiește într-un minimalism dramatic și boem, comic și paradoxal, acompaniată de inițiatori care se știu între ei din tinerețe. Sperăm ca această lege să fie fundamental schimbată și să nu mai avem parte de o ierarhizarea inversă a problemelor, în timp ce contribuabilii sunt priviți ca niște delfini răpiți mării și puși să treacă prin cercuri în bazin.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Vezi și

Winter is coming

Oriunde întorci capul auzi relatări crunte despre eșecuri și chestiuni macro care îți afec…