Gunoiul doar pe el se acceptă

Gunoiul. Despre disconfortul olfactiv cred ca s-a mai vorbit în orașul de la malul mării, însă de data aceasta,  vom scoate în evidență gradul de civilizație depre care suntem conștienți cu toții că există printre noi, asa cum persistă “democrația” la Phenian. Dacă te prefaci într-un pieton harnic și mergi pe jos 4-5 km prin Constanța, ai să descoperi că ne place să plonjăm în promiscuitate.

Gunoaiele de pe străzi și mizeria aflată, la tot pasul anulează practic, orice ambiție a autorităților de ieși în față cu regulamente ieșite de pe banda de asamblare a produselor urbane care nu sunt de duzină. La noi totul se aruncă pe jos. Nu există bordură sau colț de parcare, unde să nu  se afle abandonate sticle pe jumătate goale sau cutii de răcoritoate care până mai ieri, au reprezentat liantul în ceea ce înseamnă socializarea ad-hoc. Toate gunoaiele aruncate pe stradă ne dau de înțeles că traversăm o epocă a consumului masiv și că suntem distruși de oboseală. Iar contrastul pe care mașina de gunoi, care trece tacticos pe marile bulevarde, în timp ce stropește asfaltul cu apă și mătura superficial praful urban, este unul care ne dă de înțeles că încă nu  suntem dispuși să facem modificări majore.

Suntem conștienți că stilistica pusă la bătaie de utilizatorii turismului de la Marea Neagră în plin sezon estival, este una ce ține de rebeliunea comportamentului, dar serviciile de salubrizare cu părere de rău, au fost înfrânte.  Nu e ca și cum locuim în Cavnic și ne-am trezit cu o pulbere foarte fină de bauxită în case de la exploatările de minereuri complexe din zonă, în anii de glorie ai acestei localități, însă gunoaiele și uneori mirosurile de pe străzi ne duc cu gândul la exilul responsabilității. Și poate că ar trebui ca în rutina zilelor noastre, să intre pe lângă prognoza meteo și o informare a Gărzii de Mediu, care să ne spună că în urma analizelor chimice efectuate, poluarea este prevăzută în limitele date de legea calităţii aerului și evident că cetățenii nu au motive de îngrijorare când vine vorba de disconfortul olfactiv. 

Ca să nu mai spunem despre manipularea mașinilor gunoi, care după ce trec pe sub fereastra ta, lasă în urmă pe asfalt un lichid, care nu e din categoria aerosolilor benefici pentru alveolele pulmonare și nici nu-i poti determina  compoziția  chimică sau PH-ul. Există credința că mirosirea boabelor de cafea atunci când testăm un parfum, ajută la resetarea nasului. Despre asta este vorba…despre purificarea receptorilor olfactivi, despre faptul că această operațiune simplă de ridicare a gunoaielor să nu transforme strada, cartierul și cvartalul, într-un poligon de testare a armelor chimice.

Mirosul are un rol extrem de important în modalitatea de percepție și de acomodare la mediu. Mi-aș dori să locuiesc într-un oraș, în care să nu îmi fie teamă să deschid fereastra pentru că undeva în zonă, există o stație de epurare. Deși, spunea cineva la un moment dat că puroiul urât mirositor vestește vindecarea. Vindecare ce ar trebui să fie resimțită printr-un număr cât mai mic de cetățeni  inactivi civic. Aruncarea pe jos a gunoaielor înseamnă decadență. Procedând în felul acesta, ne provincializăm accelerat și încurajăm rămânerea în urmă. Noroc că printre noi mai există și evlavioși ai curățeniei, care au un Dumnezeu de buzunar pe care-l curăță în zilele fixe, ce se mai numesc și sărbători. 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Vezi și

Carambolul și colesterolul

Carambolul și colesterolul. Accidentele în lanț de pe Autostrada Soarelui petrecute a…