Presa sportivă speculează privind o presupusă demisie a lui Ianis Zicu după finalul dramatic de la Sibiu. Adevărul, însă, este mult mai profund și mai dureros de atât. Ianis nu a fugit de responsabilitate. Dimpotrivă, din dragoste uriașă pentru Farul, s-a declarat dispus să facă un pas în spate doar pentru a produce acel „șoc” de care echipa pare să aibă nevoie.
Să fim sinceri! Farul este, probabil, cea mai ghinionistă echipă din acest campionat. Câte puncte am pierdut nemeritate? Câte meciuri am dominat categoric, doar pentru a fi pedepsiți la singura ocazie a adversarului? Asta nu ține de antrenor, ține de o conjunctură nefastă pe care trebuie să o spargem împreună.
Reacția lui este 100% umană: Când auzi un antrenor spunând „mă simt epuizat psihic și emoțional” , vezi o persoană care îi pasă. Zicu a demonstrat că pune clubul mai presus de orice orgoliu: „La cât iubesc eu echipa și clubul, mă gândesc și la asta. Clubul trebuie să fie mai presus de oricine.” Șocul trebuie să vină din tribună, nu de pe bancă! În România, ne-am obișnuit să tăiem capul antrenorului la primul impas. Dar Farul nu este orice club. Fariștii sunt o familie! Șocul de care au nevoie jucătorii nu este plecarea lui Ianis, ci unitatea noastră totală.
Ianis, știm că e dureros. Știm că e frustrant când munca depusă nu se reflectă pe tabelă. Dar momentele de cumpănă definesc marile echipe și marii antrenori. Ai pauza de 10 zile la dispoziție. Mobilizează băieții în vestiar, iar noi te vom mobiliza pe tine din peluză!
Suflare faristă, acum e momentul! Lăsați în comentarii mesajele voastre de susținere pentru Ianis Zicu. Haideți să îi arătăm că nu este singur și că energia de care are nevoie se află chiar aici, acasă, la Constanța!
Împreună la bine, dar mai ales la greu! Până la capăt!
