În așteptarea TGV-ului de Titu! Că perfecționarea transportului a prefăcut transhumanța în navetism știm, și ce mai știm, este că ori de câte ori ne lăsăm transportați de gânduri, ne trezim inevitabil peste graniță.Visăm la trenuri de mare viteză din care nu mai avem timp să vedem, cum cățelul impiegatului dă din coadă fericit într-o haltă.
Dar și la gări cu 14 – 15 ghișee în fața cărora nu mai vedem dopuri de turiști îngenuncheați de rucsacurile gigantice din spate. Asta pentru că achiziționarea de bilete online funcționează perfect iar încrederea călătorilor în transportul pe calea ferată, nu se mai erodează și nimeni nu mai dă cep butoaielor din care se revarsă revolta când vine vorba de întârzieri. Să mergi cu trenul în România, e ca atunci când cineva te obligă să te uiți continuu la cel mai trist film făcut vreodată la studiourile Sahia.
Sunt o sumedenie de trenuri în România, care se târăsc pe șinele de cale ferată, exact ca un slujbaș rămas fără job, care trage după el o geantă veche în care are un măr și un sandviș cu parizer. Asta în timp ce dacă deschizi geamul vagonului în mers, afară se înșiră o țară roasă și tocită, cu smocuri de verde răsărind de pe lângă casele cu acoperișuri fracturate, după meciuri grele de K1 cu sărăcia, pe lângă care șerpuiesc liniile de cale ferată. Și asta în vreme ce călătorii stau pe banchetele vagoanelor și răsfoiesc de pe tablete scumpe magazine virtuale sau se transformă în gameri fabuloși de nivel 21, cu skill peste 100 la necromanţie.
Cam așa arată prăpastia! Nimic surprinzător, nimic care să genereze spaime! Poate doar un tren din Oltenia, al cărui mecanic e adeptul teoriei potrivit căreia: fericirile sunt halte, iar durerile sunt stații! A fost panică zilele trecute în Argeş, unde un tren Regio cu 100 de călători, care plecase din Bucureşti către Craiova, a rămas fără frâne la scurt timp după ce a trecut de localitatea Titu. Panica s-a instalat în momentul în care mecanicul a alertat călătorii ca trenul nu mai poate frâna şi nu vor mai opri în staţia următoare. Ar fi fost cerut ajutorul controlorului de bilete, spun pasagerii, care au trecut prin momente de groază. Dar controlorul panicat, nu a putut să-i ajute cu absolut nimic, pentru că nu ştia unde e frâna de mână. Trenul s-a oprit în cele din urmă la aproape 300 de metri de gara Goleşti. Și uite așa ne dăm seama că CFR Călători a văzut multe la viața lui, în cei peste 150 de ani de când face munca de transportator.
A stat în apropierea puternicilor, inclusiv a familiilor regale, a învins la Bumbești-Livezeni și e numai bun de ancoră de înfipt în nisipul memoriei. Asta în ciuda faptului că sunt mulți care glumesc savuros spunând că dacă vrei să mergi cu nașul, e posibil ca până la destinație să se schimbe banii. Ceea ce s-a întâmplat zilele trecute cu trenul din Argeș, este un alt episod, în care în centrul atenției se află nepăsarea autorităților față de modernizarea transporturilor, care a devenit la fel de naturală ca dezvoltatorul imobiliar care construiește building-uri pe trotuar.
Autorități care nu par frământate de aceste probleme, autorități care nu au crampe existențiale, dar care își duc zilele cu demnitatea funcționarului înalt calificat, care nu a abdicat de la condițiile de trai similare ca cele din Ducatul Luxemburg. Tocmai de aceea de exemplu, s-a ajuns în situația în care în România, trenurile de mărfuri circulă mai încet decât trotinetele electrice. Într-un astfel de scenariu, probabil că tot ce-i mai rămâne de făcut călătorului, este să meargă pe logica individului retras într-un garaj, unde își construiește singur o locomotivă, mergând pe ideea că cel mai bine este atunci când ai lucrul tău.
