Regândirea societății

Spectacolul politic din România, are mai multe acte decât și-a dorit dramaturgul.

Zilele acestea prinde forme în placenta guvernamentală, o coaliție politică fără ca nimeni din cei care au votat la ultimele alegeri, să fie întrebați dacă își doresc acest lucru, sau dacă noi considerăm ca România este o țară cu instituții transparente și puternice, care lucrează permanent în interesul nostru.

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, spunea zilele trecute că liderii PSD din prima linie a partidului, se vor regăsi în funcții de miniștri în noul guvern PSD-PNL. Singurul care a mai rămas activ în această luptă de uzură, este fostul președinte al liberalilor Ludovic Orban. Îl demolează zilnic pe Klaus Iohannis la capitolul imagine. “Chiriașul de la Cotroceni”,”vizitatorul sau mumia de la piramide”, sunt doar câteva din săgețile otrăvite pe care Orban le-a trimis în direcția președintelui Klaus Iohannis.

Deși era conștient că ar putea fi exclus din PNL, lucru care de fapt s-a și întâmplat, există și scenariul în care Florin Cîțu nu va reuși să își păstreze funcția de premier și să controleze partidul, iar excluderea lui Orban să stărnească furia vechilor liberali, iar în final Cîțu să aibă aceeași soartă cu a fostului președinte.

Dar, până acolo, în cauză nu e doar formarea unui guvern de coaliție, ci și a unui proiect comun pe șapte ani, care să ducă la revizuirea și amendarea Constituției dar și la clădirea unei republici parlamentare. Se vede de la Ploiești unde între timp, au mai murit niște pacienți într-un spital Covid, că republica parlamentară l-ar scoate din joc pe președinte, nimicind o importantă pârghie democratică a națiunii suverane, care-și exercită suveranitatea optând direct pentru un șef de stat.

Alegerea lui de către un parlament ar închide, parțial, această ușă. Sunt și voci care spun că există o legătură între SPD-ul din Germania care a câștigat alegerile și revenirea social-democraților la putere în România. Dar acolo, lucrurile stau puțin altfel. Olaf Scholz este ministru de Finanțe în executivul condus de Merkel și vice-cancelar în marea coaliție formată de CDU/CSU și SPD. Pe când în România abia acum se clădește o așa-zisă alianță și deocamdată nimeni nu înțelege mai nimic, pentru că doar ei știu foarte bine ce au de făcut.

Între timp populația asistă interzisă la acest spectacol trist, în care niște domni care au mai stat la putere decenii, vin acum cu un suflu nou și ne spun că nu mai sunt antrenați pentru o singură defecțiune din tabloul de bord al României. Jucăm cu succes rolul infanteristului tăcut, apreciat pentru faptele sale de supunere din teatrele de operațiuni sociale, în vreme ce în continuare ard spitale și mor oameni nevinovați. 

Guvernul și politicul în general, încă nu înțelege că este încetinitorul lumii românești și că promovează cu încăpățânare o contraselecție de lideri neinstruiți în economie și politici sociale slăbind și mai mult organismul și așa fragilizat al societății de la care culege cu sărguință taxe și impozite, ajungând într-un final să patroneze un dezastru. S-a văzut cu ochiul liber că Florin Cîțu nu a stat niciodată pe picioarele lui și a așteptat din partea președintelui pasul următor, pentru că partidul din care face parte, nu a avut și nu are nici în prezent o strategie clară și nici un lider cu experiență sau măcar cu intuiții politice.

Problema care rămâne nerezolvată este însă România, căci ea ar trebui să conteze. Deocamdată România are probleme cu orientarea în spațiu de ani de zile și pare că își duce zilele la periferia vieții europene, dacă ar fi să judecăm toată situația, după zelul depus de oamenii statului în slujirea oarbă a absurdului pe care tot ei îl generează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Vezi și

Un micron de Omicron

Omicron ține capul de afiș în agenda internațională, iar această tulpină nouă a coronaviru…