Luarea bunului plac drept libertate şi a moftului drept aspiraţie, reprezintă un pericol pe care mai nimeni dintre cei care au fost sau încă mai sunt prin politică nu-l conștientizează.
Constatăm că există în societate, oameni care au ocupat funcții înalte în stat, iar acum fac un fel de opoziție bazată pe o tendință de bagatelizare românească însoțită de o absolută miştocăreală de rigolă. Prim-vicepreședintele PSD Mihai Tudose are o nouă postare suburbană la adresa premierului Florin Cîțu, pe care îl cataloghează drept „un chelner de bacșisuri mici” și „Mâț pricăjit”.
„De mâine, Mâțu va miorlăi la ușile Comisiei Europene. Nu are o misiune imposibilă, fiindcă îl ajută fața. Dar, mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană” – spune domnul Tudose în postarea sa, folosindu-se de replica marelui actor Gheorghe Dinică din Filantropica. Și iată cum din vacarmul general se mai desprinde, uneori, câte o fărîmă de discurs care iese în evidență – discurs din care înțelegem că nemulțumirea e condiția contemporană a celor mai mulți dintre noi.
Exemple “minore” că trăim într-o ţară care are motive mult mai mari de îngrijorare există. Cum ar fi momentul ianuarie 2018, când premierul Japoniei Shinzo Abe, se afla la București într-o vizită istorică și a fost lăsat să se plimbe prin București pe motiv că domnul Tudose, își prezentase demisia și era ocupat cu strângerea ficusului din biroul de premier al României.
Normal ar fi fost ca domnul Tudose după o astfel de gafă, să-și asume o perioadă de câteva mandate de penitență prin tăcere. Plus că domnia sa spunea voalat la un moment dat despre partidul din care face parte, că nu și-a înnoit nici oamenii, nici metodele de a guverna, dar probabil că a câștigat la loterie poporul potrivit. Pe undeva e de apreciat talentul oratoric spontan al domnului Tudose, dar nu este potrivit atunci când te referi la premierul unei țări.
Merge când ești membru într-o galerie de fotbal, unde violența de limbaj e colorantul strident al vieții de zi cu zi. Stilistica încăierării la un asemenea nivel, ar trebui să fie diferită, nu să aibă ceva din gestul ieftin de a ridica poșeta deasupra capului pentru a apostrofa pe cineva. Și poate că metabolismul, schimbul de substanță și energie al politicului cu societatea, ar trebui să beneficieze de un upgrade, astfel încât istoria să nu ma dea răspunsuri amestecate.
Să te adresezi unui premier în funcție că este „un chelner de bacșisuri mici”, tu fiind la rândul tău cândva prim-ministru, nu face altceva decât să mai adauge un surplus de povară care crește de la an de an, la fel cum crește panta pe care urcă partidul în sondaje. Este foarte adevărat că domnului Cîțu i-a mai scăpat porumbelul, când a spus că majorarea pensiilor era prevăzută în platforma campaniei electorale, nu și în programul de guvernare, dar de aici până la a spune că „Mâțu va miorlăi la ușile Comisiei Europene”, e cale lungă și o dovadă de lașitate în plăci.
Așa că noi, ăștia de tragem la galerele de război ale acestei lumi, rugăm insistent clasa politică să dea dovadă de mai multă decență în comunicare și să-și imagineze măcar odată la patru ani, un alegător obosit de minciuna politică în care trăiește, în timp ce își croiește drumul prin realitate.
