Vama

O carte de rugăciuni și o jucărie de pluș sunt sigurele obiecte care mai amintesc de viața liniștită de acasă pentru o familie din Odessa, refugiată la malul mării.

Le-au luat cu ei atunci când au fost nevoiți să fugă din calea bombelor care au zguduit orașul. Acum pentru familia Boulat, acasă a devenit o cameră de hotel din Năvodari. Am fost astăzi să îi cunoaștem și să le aflăm povestea, pe care o spun cu lacrimi în ochi.

Klym are doar 10 ani și încă nu înțelege clar de ce nu poate fi la școală, împreună cu colegii lui. A aflat de la mama lui că acasă, în Ucraina, este răbzoi și că ei au fost nevoiți să fugă pentru a rămâne în viață. Are lacrimi în ochi și strânge în brațe, în locul tatălui, un crocodil de pluș.

Inna este profesor la Universitatea din Odessa. Dintre toate obiectele dragi din casa ei a împachetat în valiză o carte de rugăciuni. Fiica ei, Mylou, este studentă la Politehnică și pasionată de fotografie. O tânără de 18 ani, cu aspirații înalte pentru viitorul ei. Încă nu le vine să creadă că războiul le-a pus în postura de refugiat. Nu au unde să plece, nu au rude în Occident și singura lor dorință este să se întoarcă acasă.

Ochii și obrajii uzi arată trauma unei familii ce până acum câteva zile avea un cămin călduros și toată familia reunită. L-au lăsat în urmă pe cel care este capul familiei, despre care nu mai știu dacă îl vor mai putea strânge în brațe vreodată și de care nu sunt în stare să povestească fără să izbucnească în lacrimi. Au pornit din casa lor cu câteva valize, atât cât puteau purta cu mâinile goale o mamă și o fiică tânără. În aproximativ 5 ore au ajuns în vama Isaccea. De aici au fost preluați de oameni de bine, care le-au oferit un acoperiș deasupra capului. Se simt privilegiați, sunt extrem de recunoscători și sunt cu gândul la conaționalii lor mai puțin norocoși.

Nu puțini sunt românii care își oferă casele sau camerele de hotel gratuit refugiaților alungați de bombe din țara lor. Mulți dintre ei revin în vama Isaccea zile la rând și continuă să preia în mâinile lor viața unor oameni traumatizați.

Le-am oferit simbolul primăverii și l-au primit cu emoție. Își făcuseră deja singure mărțișoare, iar cel mic avea la mână firul alb-roșu. Dorința lor este să ajungă să își petreacă primăvara înapoi acasă, în brațele tatălui și soțului, sub un cer senin de pace.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Vezi și

Hoți de combustibil, reținuți

25 de hoți care furau benzină din cisternele de aprovizionare ale stațiilor PECO au fost p…