Se vede cu ochiul liber cum la noi, spectacolul politic a ajuns extrem de departe. A devenit el însuși. Se face pe sine.
Se scrie, se produce, se promovează, se organizează în episoade, se arată pe scenă și își gîndește continuările. Președintele PSD Marcel Ciolacu, a anunțat că joi vom avea un guvern învestit și că se încheie criza politică. Mulți spun că vom avea parte de Joia Neagră, fără o legătură cu crahul de pe Wall Street din 1929, deși efectele economice generate de instabilitatea politică din România, duc tot spre o prăbușire.
„Încercăm să mergem la Cotroceni cu un acord politic în care să scriem cine este primul-ministru”, a declarat Marcel Ciolacu. Întrebat de jurnaliști despre o înțelegere mai veche cu președintele Klaus Iohannis pentru susținerea lui Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu a catalogat întrebarea drept „aberantă”. Dar, liderul social-democrat a făcut o gafă colosală și a recunoscut că PSD și PNL erau înțelese de acum două luni: „Dacă doream să fiu președintele Camerei Deputaților, eram de vreo două luni” – spunea în urmă cu câteva zile, același domn Ciolacu. În România, există o apetență foarte mare pentru guvernare cu orice chip, ceea ce confirmă amploarea dezastrului politic în care se află țara. „Rotativa” despre care se tot vorbește de câteva săptămâni, nu este o soluție pentru un stat democratic, european și occidental.
Ne putem imagina un scenariu foarte realizabil, în care unul dintre premierii care trebuie să se rotească nu mai dorește să părăsească scaunul, mânat la nesupunere și de partidul din care face parte. În această situație se ajunge din nou la moțiune de cenzură și la situația actuală, în care, de frica anticipatelor, parlamentarii discută despre formarea unui nou guvern, la nesfârșit, cu premierul demis continuând să facă de râs ideea de democrație în România. Este suficient să ne uităm puțin în urmă, nu foarte departe, ca să vedem cum se verifică în practică această teorie. Sorin Grindeanu, căruia liderul PSD de la acea vreme, Liviu Dragnea i-a cerut să își dea demisia, deoarece nu mai corespundea exigențelor, iar Grindeanu a zis nu. Și a rămas până când guvernul său a fost îndepărtat prin moțiune de cenzură.
Există o plăcere colectivă, care se poate citi pe fețele celor care depun jurământul în fața președintelui, ori de câte ori mai pleacă câte un guvern din Palatul Victoria. Și parcă prea des se depune jurământul în ultima perioadă, deși noi știm că ei oricum au timp și le place să participe la ceremonii și să facă gesturi de paradă. Asta pentru că așa cum a văzut toată lumea, democrația a-nvins și la noi, dar în condițiile pe care le-a găsit la fața locului.
Acești domni care fac și desfac alianțe nu sunt altceva decât artizanii unui spectacol cu dimensiuni de fenomen social, generat de lipsa de scrupule, prin totala absență a oricărui simț al responsabilității. Nu mai există aproape nimeni care caută de zor formula de reașezare a societății. Spectacol cu dimensiuni de fenomen social, pentru că sunt deja sondaje, care spun că părinții constată faptul că învățământul a devenit din ce în ce mai mult responsabilitatea lor si a elevilor și mai puțin a reprezentaților școlii, iar din predarea online nu se înțelege mai nimic.
Cât despre drama din sănătate, nu mai are sens să fie pusă în cârca domnilor din politică, pentru că în acest domeniu nu se întâmplă de exemplu ca în literatură, care este un commonwealth iar literele o republică. Tot ce contează în prezent, este doar orgoliul unor partide politice și cum se impart ministerele, orgoliu, care se află mai presus de nevoile civice, pentru că tentația supremației este greu de controlat. Și asta în vreme ce pe alocuri, România arată între repugnant şi degradant, cu rare şi nesemnificative excepţii.
