joi, 13 iunie, 2024
Home Editorial La temelia asfaltului

La temelia asfaltului

de Gabriel Crețu

Oriunde întorci capul auzi relatări crunte despre eșecuri și chestii care nu mai există. Nu mai avem parcuri și nici parcări! Cam așa sună discuțiile la cafea în oraș cu prietenii. Deja ne-am imunizat! E ca atunci când mergem la țară și-avem senzația că numai acolo lumea vorbește doar despre cine și mai ales, cum a murit.

Disparițiile există și în discuțiile de la oraș, dar ele se referă la ceea ce aveam odată, dar nu mai avem în prezent din punct de vedere al infrastructurii. Aproape toată lumea vorbește despre modernizarea urbei, spre paguba proprie, dar și despre o eternă amânare tensionată a deznodământului. “Asfaltările și reparațiile nu se mai termină niciodată” – reprezintă de fapt, o rîcă profundă care erodează grav, parcă la scară istorică, orice idee de ordine a lucrurilor. Șoferul care s-a dat jos din mașină ca să dirijeze circulația într-o mare intersecție, reprezintă de fapt, un mesaj de genul: “Bine ați venit în modesta noastră monstruozitate!” Autoritățile trebuie să știe că cetățenii unui oraș gîndesc și se comportă în viața de zi cu zi, și în funcție de chipul locului în care trăiesc. Pentru că, binele dacă nu e făcut pentru altul până la capăt și într-un timp rezonabil, parcă nu are niciun fel de valoare.

Rămâne doar un spectacol lipsit complet de popularitate, pe care orașul ni-l oferă. Între timp, cetățeanul modest, sătul să tot calce cu bocancul pe temelia asfaltului, trage cu ochiul prin alte administrații din țară și parcă nu simte aromele ceaunului în jurul căruia ar trebui să ne strângem cu toții. La Oradea a început operațiunea de săpare cu sonda care va extrage apă geotermală pentru încălzirea cartierului Nufărul 1, iar la Cluj autoritățile se dau de ceasul morții pentru realizarea celui mai ambițios proiect administrativ din ultimii 30 de ani din Transilvania, realizarea metroului.

La Constanța din păcate, parcă urgența spitalului e plină de oameni care s-au tăiat într-o coală de hârtie. Ceea ce înseamnă că epoca modernizării și standardelor înalte, ar putea ține cât Epoca Bronzului, când oamenii își făureau uneltele încet, cu pauze de milenii între ele. Nici unora, nici altora nu le convine afirmația celorlalți și mai toată lumea a înțeles, că a fost depășit momentul în care credeam că totul se rezolvă printr-o campanie de imagine izbutită. Imaginea însă, e aia care e, îndepărtată de plutonul european al realizărilor, dacă nu cumva e o poantă crudă și ușor cinică. Nu e ușor și simplu să gestionezi refacerea infrastructurii unui mare oraș, dar parcă, ceva nu se leagă. Realitatea parcă nu e ca o poză de pe Facebook, căreia îți vine să-i dai 1000 de like-uri odată. Poate că imaginea ar trebui lăsată puțin deoparte, poate uităm să ne focusăm pe conținut, pentru că acolo e cel mai greu, cel mai de durată și cel mai mult de muncă. Dacă ar fi să inventariem cuvintele la modă din presa locală, din toate casele și de pe toate buzele, “oprirea apei” ar bate toate recordurile de frecvență. Parcă trăim într-un oraș pe care l-am colonizat acum un an, după ce câteva imperii au dus lupte aprige în subteran, cam pe unde aveam noi țevile de apă caldă. Nu putem avea o avarie aproape în fiecare zi, pentru că riscăm să intrăm pe teritoriul erorilor care trăiesc cât o capodoperă.

Toate aceste aspecte-i fac pe oameni să-și piardă răbdarea, înțelegerea și încrederea, pentru că binele devine ceva abstract care se lasă așteptat la nesfârșit. Asfaltul neted vine greu, dar sperăm ca măcar prin anumite zone ale orașului să existe cât mai repede cu putință, ca să nu le oferim turiștilor la vară un mare buchet cu favoruri. Pentru că noi constănțenii, așa cum am mai spus, ne-am imunizat. Și probabil că de această imunitate se bucură cel mai mult șoferii, care când privesc pe geamul mașinii în anumite zone ale orașului, simt că sunt martorii erupțiilor vulcanice din Tonga. Așa că nu ne mai rămâne de făcut, decât să ne asumăm exercițiile serioase de înțelegere, venite de la autorități și să sperăm că într-un final, la volan ne vom simți ca atunci când stăm la o masă de marmură unde mâncăm homar. Asta în vreme ce asfaltul vălurit, va căuta elixirul împăcării în limba tamilă. Prin urmare, atâta vreme cât există erori topografice, să ne temem până și de drumul absolut drept.

S-ar putea să îți placă

Despre DOTTO TV

DOTTO TV este sursa dvs. de știri și analize video concise și imparțiale. La DOTTO TV vom extrage esențialul și vom comprima informația corectă, prompt, rapid și cu sens. Știrile despre cele mai importante evenimente de peste zi vor fi abordate din toate unghiurile și privite din persectiva impactului asupra oamenilor.

@2024 – Toate drepturile rezervate. Site realizat de Sanselo

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. Accept Mai mult