Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) sesizează Curtea Constituţională a României (CCR) referitor la Legea privind plata pensiilor private, argumentând că sumele acumulate în conturile individuale din Pilonul II reprezintă proprietatea privată a participanţilor, în timp ce administratorii fondurilor au doar un drept de gestiune, iar statul exercită o supraveghere publică, fără a dispune de aceste active.
ICCJ mai consideră că limitarea valorii pensiei lunare aferente pensiei de tip retragere programată la valoarea indemnizaţiei sociale pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii, respectiv determinarea valorii pensiei lunare aferente pensiei viagere exclusiv de către furnizor, măsuri care se aplică atât cu privire la pensiile administrate privat (Pilonul II), dar şi în ceea ce priveşte pensiile facultative (Pilonul III), „reprezintă o ingerinţă nejustificată asupra dreptului de proprietate şi libertăţii contractuale care produce un dezechilibru grav al intereselor în concurs, aspect de natură să contravină prevederilor constituţionale”.
Magistraţii susţin că, „în lipsa unui scop clar definit şi a unei compensaţii adecvate, ingerinţa devine o privare de proprietate nejustificată, echivalând cu o expropriere indirectă”.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este de acord nici cu soluţia ca plata pensiilor să nu fie făcută de fondurile de pensii.
„Totodată, soluţia legislativă potrivit căreia fondurile de pensii private nu vor mai efectua plata pensiilor, urmând a se înfiinţa entităţi distincte, respectiv fonduri de plată a pensiilor private, cărora li se vor transfera fondurile acumulate şi care urmează a efectua plăţile către membrii fondului de pensie este una disproporţionată, care implică multiplicarea riscurilor determinate de posibila insolvenţă fie a fondului de pensii private, fie a fondului de plată a pensiilor private, precum şi a costurilor, având în vedere că fiecare dintre aceste entităţi va percepe propriile comisioane, în scopul acoperirii cheltuielilor şi realizării de profit”, a mai transmis Înalta Curte.
Magistraţii ICCJ au precizat că participanţii la fondurile de pensii şi-au constituit economiile şi şi-au planificat viitorul financiar în baza cadrului legal existent, care garanta proprietatea individuală şi caracterul privat al activelor personale.
„Modificarea intempestivă a acestor garanţii, fără o perioadă de tranziţie rezonabilă şi fără consultarea publică efectivă, subminează încrederea legitimă a cetăţenilor în stabilitatea juridică a sistemului de pensii private. Or, Legea adoptată, prin caracterul imprevizibil al soluţiilor normative şi retroactiv în efecte, contravine principiului securităţii juridice şi afectează încrederea legitimă a cetăţenilor în ordinea juridică”, a mai afirmat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
„Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 lit. b) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, a hotărât cu unanimitate sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii privind plata pensiilor private – (PL-x nr. 320/2025), în raport de prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) – (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 44 şi art. 53”, a transmis, joi, ICCJ, conform News.ro.
Instanţa consideră că Legea privind plata pensiilor private încalcă dreptul la proprietate privată, dar şi principiului legalităţii, al securităţii raporturilor juridice şi al încrederii legitime.
ICCJ consideră că participantul la un fond de pensii este proprietarul exclusiv al activului personal din contul său, format ca urmare a contribuţiilor plătite.
„Sumele acumulate în conturile individuale din Pilonul II reprezintă proprietatea privată a participanţilor, recunoscută expres prin Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. Administratorii fondurilor au doar un drept de gestiune, iar statul exercită o supraveghere publică, fără a dispune de aceste active”, au transmis magistraţii.
Ei susţin că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Beleyer contra Italiei, 2000; Kopecky contra Slovaciei, 2004), orice ingerinţă a statului contra proprietăţii trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim de interes public şi să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
„În lipsa unui scop clar definit şi a unei compensaţii adecvate, ingerinţa devine o privare de proprietate nejustificată, echivalând cu o expropriere indirectă. În plus, Curtea Constituţională a României a stabilit, prin Decizia nr. 871/2010, că «dreptul de proprietate privată, odată dobândit, nu poate fi limitat prin intervenţii arbitrare ale legiuitorului, indiferent de forma bunului asupra căruia poartă». Referitor la dreptul la pensie, instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa faptul că acesta poate fi asimilat unui drept de proprietate”, a precizat ICCJ.
Înalta Curte a transmis că justificările invocate în expunerea de motive – creşterea sumelor acumulate şi perspectiva valurilor de pensionare după 2030 – nu demonstrează existenţa unei disfuncţionalităţii şi nu legitimează restrângerea exercitării dreptului de proprietate şi a libertăţii contractuale.
„Astfel, potrivit expunerii de motive, elaborarea şi adoptarea Legii privind plata pensiilor private este justificată pe de o parte de acumularea unor sume tot mai mari în conturile individuale ale participanţilor, pe care aceştia le solicită ca plată unică sau eşalonată, iar pe de altă parte de situaţia demografică în care cele mai însemnate valori eligibile la plată sunt aşteptate începând cu anul 2030, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de pensionare de un număr însemnat de participanţi la fondurile de pensii private. În ceea ce priveşte situaţia actuală, se arată că, potrivit legislaţiei în vigoare la acest moment, participantul care îndeplineşte condiţiile de pensionare primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate pe o durată de maximum 5 ani”, a mai transmis sursa citată.
