Mai bine o creștere pierdută, decât una neavută

Există o foame primară de cifre care vor să confirme că amploarea dezastrului, nu este atât de mare și că de fapt, mai avem și câteva rezultate economice spectaculoase. Iar toate lucrurile acestea trebuie transmise de cineva credibil, aflat în fruntea unui minister, care când iese la interviuri, trebuie să fie traversat de fiorul exclusivităţii și să ne transmită cu vorbe puține și cu sprâncenele puțin ridicate, că situația este sub control.

Dacă mai aduci în discuție și câțiva termeni pretențioși, cum ar fi “prognoze” sau “contracție”, poți avea garanția că nu mai vine nimeni să dărâme uşa, sau să spargă geamul. Din punct de vedere economic, toată lumea vede că arătăm între prost şi mizerabil, cu rare şi nesemnificative excepţii, doar că, din când în când, rapsodia eșecurilor legislative ce ne-a afundat și mai mult în acest frison economic, este întreruptă de câte o pauză de publicitate. Pauză în care sunt promovate, produse de atenuare și calmare a durerilor provocate de inflație și de lipsa de coerență a măsurilor cu adevărat benefice pentru populație. Așa se face că produsul numit, creștere economică, este mai mereu la ofertă, și de ceva vreme parcă face obiectul unei promoții desfășurată pe termen nelimitat. Ministrul Finanțelor Publice, Adrian Câciu, afirmă că prognozele arată o creștere de 1,8% a economiei României anul viitor. “O să avem o creștere economică, prognozele ne spun 1,8. Eu cred că o să depășim aceste prognoze. Nu o să fie o expansiune, dar nu o să fie nici contracție economică sau altceva, mai jos de 1,8”, consideră ministrul. De asemenea, România se află printre țările cu cea mai mare creștere economică la nivel european, 1,3%, la același nivel cu Cipru. Dacă studiem puțin acest aspect legat de creșterea economică, o să vedem că ea nu există în bugetul românului de rând, această creștere economică, în momentul de față, se reflectă doar în încasările statului, deci, situația este una fără cusur.

Nu mai contează faptul că România se împrumută la costuri similare cu cele ale Ungariei, în condițiile în care inflația este mai mare în Ungaria, iar forintul s-a prăbușit efectiv. Nu mai contează nici că plătim pentru împrumuturi, aceleaşi dobânzi ca Peru, Serbia şi Bangladesh. Contează anunțul triumfalist al autorităților despre creșterea economică și evident, sporul de periculozitate, încasat de unii bugetari pentru că zilnic trec cu mașina printr-un tunel în drum spre locul lor de muncă. Aproape toată lumea are veniturile corodate de inflația puternică și ne lăudăm cu 1,8% creștere. Se vede din avion, faptul că ne aflăm într-o stagnare economică și într-o inflație fără precedent, combinată cu creșterea numărului șomerilor, iar provocarea este dacă manualele de economie, au un termen pentru așa ceva. Nimeni din statul român nu mai gândește analitic. Dezordinea financiară își urmează cursul firesc, pentru că energiile sunt acum canalizate pe alte lucruri, cum ar fi acceptarea României în spațiul Schengen și rocada politică din 2023, aspecte mult mai importante pentru clasa politică, decât producerea de beneficii sociale concrete. Senzația generală este că au fost încurcate atât de mult ițele, încât nu mai știe nimeni cum să procedeze pentru stoparea acestei agonii. Disfuncții care vin însă obligatoriu la pachet, doar pentru unii, cu o huzureală în norul pufos al prosperității, pentru că această creștere economică trebuie să aibă și alte conotații. Mai ales că, să fii bun la toate, nu este un mesaj pentru care să fii dat în judecată. Așa că, până când chipul bunăstării colective, va fi unul roșu în obraji, o să luăm aceste creșteri economice, fix ca pe o dilatare a unui basm al fraților Grimm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Google Snow View

Se vede de pe muntele Olimp, că am ratat șansa ca unele companii publice, să-și ceară scuz…