Mâine anul se-nnoiește...
HomeEditorialMâine anul se-nnoiește…
Editorial - Recomandările redacției - 2 săptămâni în urmă

Mâine anul se-nnoiește…

La fiecare început de an, cineva din structurile înalte ale statului îți  aduce la cunoștință că se mai schimbă ceva in viața ta, cum ar fi un nou impozit sau vreo scumpire care generează la rândul ei, alte scumpiri în lanț.

Nu credem că au existat perioade de început, în ultimii 10 ani, fără ca acest lucru să nu fie orchestrat grijuliu de mâini pe care le bănuim fără a le vedea. Gest care erodează de fapt încrederea plătitorului de taxe în aparatul de stat.

Și asta în vreme ce clasa politică ne vorbește despre predictibilitate în afaceri dar și în viața de zi cu zi. Fiecare decembrie vine implacabil cu câteva fulgere de entuziasm legislativ financiar, care luminează puternic până la orbire, obligațiile bănești pe care le avem către bugetul general consolidat, de la 1 ianuarie.

Este deja banală exprimarea, “De la 1 ianuarie, cuantumul amenzilor crește, prețul benzinei va fi majorat sau că ANAF a pregătit schimbări pentru Declarația Unică!”.  Un triumf copleșitor al puterii de a formula noi sarcini fiscale la fiecare început de an, sau o întruchipare de dimensiuni gigantice a neputinței unui stat care nu poate asigura masa monetară la buget decât prin intermediul taxelor și impozitelor?

Trăim într-o relație cît se poate de armonioasă cu plătitul taxelor și impozitelor, fără ca ochii noștri să mai scormonească după aceea în amestecul de relevanță și logică. Ce faceți cu banii pe care-i dăm? Unde se duc și mai ales ce sume se strâng? Sunt întrebări la care statul nu este obișnuit să răspundă, iar noi să le adresăm! Asta pentru că de cele mai multe ori, strigătul omului simplu nu străpunge ușa capitonată în spatele căreia nepăsarea surâde leneș.

E un spectacol blând în esența lui, în limitele definiției elementare a spectacolului cu public, în care statul prin instituțiile sale, nu trebuie să stea în picioare. La urma urmei, poate să-și ia dacă vrea, scăunelul pliant de acasă, să se așeze și să trăiască toate ritualurile reprezentației – mai ales când se află într-un spațiu geografic în care democrația, poate să funcționeze chiar și în lipsa competenței și a discernământului. Și asta în vreme ce contribuabilul cu figura lui nimicită de bomba atomică a oboselii istorice, se întreabă aplecat ca la ghișeu, de ce a trebuit să vină o ditamai pandemia ca să se poată digitaliza aproape totul în relația cu EL, cu statul.

Nostalgia cozilor de la ANAF pentru adeverințe și pre-adeverințe nu mai este acceptată, pentru că în general job-urile de la domiciliu, au învins! Telemunca e noul medicament compensat și fântâna tinereții veșnice în relația cu statul, și asta în vreme ce încă mai există enclave unde oamenii care stau la coadă, se mai numesc și oameni de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Verificați și

Peste 23 000 de carnete de muncă neridicate, în Constanța

Mii se carnete de muncă zac neridicate la ITM! Peste 23 000 de carnete de muncă se află la…