Marin Mincu, cetățean de onoare post-mortem

Profesorul universitar Marin Mincu a primit post mortem titlul de cetățean de onoare al Constanței. Inițiativa a aparținut consilierul județean Nicoleta Bercaru și a fost votată, ieri, de Consiliul Județean Constanța.

Profesorul Mincu a avut o bogată activitate științifică și literară în calitate de poet, prozator, eseist și critic literar și a contribuit decisiv la înființarea Universității Ovidius din Constanța.

Trecerea lui prin lume a fost spectaculoasă şi a lăsat o dâră luminoasă palpabilă:

Preparator prin concurs la Facultatea de filologie a Institutului Pedagogic din Constanța (1968-1971), asistent universitar doctor la aceeași instituție (1971-1973), lector universitar doctor (1973-1974), lector universitar la Facultatea de litere și filozofie a Universităților din Torino și din Milano (1974-1978), conferențiar universitar doctor la Facultatea din Constanța (1979), profesor titular asociat (prin concurs) la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența (1978-1994), profesor universitar doctor la Facultatea de litere din Constanța (1990-2009). Conducător de doctorat la UOC, apoi, din 1990 la  Universitatea din București. Prim rector al Universității „Ovidius” (aprilie 1990) și Decan al Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Drept a Universității „Ovidius” (1990-1998).

Membru fondator al Universității Ovidius din Constanța (1990, fiind numit primul rector, funcție la care renunță pentru că, în același timp, era și profesor titular la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența). Înființează revista culturală Paradigma (1993) și Editura Pontica (1991) în cadrul căreia coordonează colecția „Biblioteca italiană” și colecția de poezie Euridice. Coordonator al Cenaclului de Marți din cadrul Universității Ovidius din Constanța, în perioada 1992 – 1998

Debut: cu critică în Gazeta literară (articolul „Stilul criticii”, 30 aprilie 1964) și cu poezii în revista Amfiteatru (aprilie 1966).

Debut editorial: în poezie cu vol. Cumpănă (Editura pentru literatură, 1968); în critică: Critice (Editura pentru literatură, 1969); în roman: Intermezzo ( Editura Albatros, 1984).

Poezie: Cumpănă, E.P.L., 1968; Calea robilor, Cartea românească, 1970; Eterica noapte, Albatros, 1972; Văile vegherii, Cartea românească, 1974; Discurs împotriva morții, Eminescu, 1977; Pradă realului, Cartea românească, 1980; Proba de gimnastică, Albatros, 1982; Pradă realului, Cartea românească, 1985; Despre fragilitatea vieții, Albatros, 1987; Despre fragilitatea vieții, antologie de autor în colecția „Poeți români contemporani”, Eminescu, 1997; Am visat că visez că sunt înger, Asociația Scriitorilor din București/ Eminescu, 1998; Vine frigul, antologie în colecția B.P.T. nr. 1501, Minerva, 2000; Cum mi-am înscenat un accident de mașină, editura Vinea, București, 2002; Pacient la spitalul fundeni, editura paralela 45, București, 2007. Postum: vol. Dulce vorbi în somn, Ed. Vinea, 2011.

  1. Roman: Intermezzo (Albatros, București, 1984; ediția a II-a, revizuită, în colecția „100+1”, cu o prefață de Romul Munteanu și o postfață de Gabriel Dimisianu, Gramar, București, 2000; ediția a III-a, revăzută, cu o postfață de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom, Iași, 2007); Intermezzo II, Cartea românească, 1989; Intermezzo III, cu o postfață de Octavian Soviany, Albatros, 2002; Intermezzo IV, jurnalul florentin, Pontica, Constanța, 1997; Jurnalul lui Dracula, rescriere, cu unele referințe critice apărute în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco Silvio Avalle, Lucio Klobas, Giuseppe Pontiggia, Renato Minore, Alfredo Giuliani, Paolo Fabrizio Iacuzzi, Ernestina Pelegrini) și două interviuri cu Ioan Buduca și Cristian Teodorescu, Polirom, Iași, 2004; Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu, rescriere, cu un preambul al autorului („Cum am devenit romancier italian”) și cu unele referințe critice apărute în Italia (Roberto Carifi, Giuseppe Cassieri, Dario Fertilio, Francesco Specchia, Giancarlo Caprettini, Luciano Morandini), Polirom, Iași, 2005.

III. Critică, istorie și teorie literară:

Critice, E.P.L., 1969; Critice II, Cartea românească, 1971; Poezie și generație, Eminescu, 1975; Ion Barbu comentat, Albatros, 1975, ediția a II-a, în colecția „Clasici români interpretați” a editurii Pontica, 1995; Repere, Cartea românească, 1977; „Luceafărul” comentat, Albatros, 1978; ediția a II-a în colecția „Clasici români interpretați”, Pontica, 1996; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, (Cartea Românească, 1981; ediția a II-a, cu un tabel cronologic de George Popescu, colecția B.P.T., Minerva, 2000); Avangarda literară românească (editura Minerva, 1983, ediția a II-a, revăzută, colecția B.P.T., Minerva, 1999; ediția a III-a, revăzută și adăugită, Pontica, Constanța, 2006); Lucian Blaga comentat, Albatros, 1983, ediția a II-a în colecția „Clasici români interpretați”, Pontica, 1995; Eseu despre textul poetic II, (Cartea românească, 1986; Opera literară a lui Ion Barbu, Cartea românească, 1990; Textualism și autenticitate, Pontica, Constanța, 1993; Poezia română actuală (O antologie comentată), vol. I-II, Pontica, 1998; vol. III, Pontica, 1999; Poeticitatea română postbelică, Pontica, 2000; Paradigma eminesciană, Pontica, 2000; A fi mereu în miezul realului, interviuri, cu un studiu introductiv de Octavian Soviany, Pontica,

În Italia: I canti narrativi romeni. Analisi semiologica, Torino, 1977; I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena, Torino, 1978; Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti. Da Urmuz a Ion Caraion, in collaborazione con Marco Cugno, Milano, 1980; La semiotica letteraria italiana, Milano, 1982; Mito-fiaba-canto narrativo. La trasformazione dei generi letterari, Roma, 1986; Nuovi poeti romeni, in collaborazione con Marco Cugno, Firenze, 1986; Mircea Eliade e l’Italia, in collaborazione con Robrto Scagno, Milano,  1987; Dizionario degli autori (parte romena), Milano, 1987; Nichita Stănescu, 11 elegie, a cura di…, Milano, 1987; Fiabe romene di magia, 1989; Lucian Blaga, Ipoemi della luce, a cura di…, in collaborazione con Sauro Albisani, Milano, 1989; Mihai Eminescu, Lucifero, in collaborazione con Sauro Albisani, Milano, 1989; Mihai Eminescu, Genio desolato, a cura di…, Bergamo, 1989; Mihai Eminescu e il romanticismo europeo, in collaborazione con Sauro Albisani, Roma, 1990; Il diario di Dracula, Milano, 1992;

1981 – Premiul Asociației Scriitorilor din București (Ion Barbu – Eseu despre textualizarea poetică, editura Cartea Românească , 1981)

2000 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România (Poeticitate românească postbelică, editura Pontica, 2000)

1989 – Premio Internazionale Eugenio Montale (Roma)

1993 – Premio letterario Carlo Betocchi (Città di Piombino)

1996 – Premiul Herder (Viena)

1998 – Premio Nazionale di Narrativa (Bergamo, Il diario di Ovidio)

S-au scurs 13 ani de la decesul, prematur şi neaşteptat, al lui Marin Mincu. Da, nu era facilă convieţuirea, în planul ideilor, al evaluărilor, cu el, chiar dacă, aşa cum cei câţiva, mulţi-puţini, ce i-au fost mai apropiaţi, au atestat, ori pot s-o facă, disponibilitatea sa la dialog, în baza argumentelor, despre orice (operă, scriitor, metodă etc.) ar fi fost pus în discuţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Autobuze electrice, pe străzile Constanței

După o săptămână de teste, din acest weekend, constănțenii se pot plimba cu autobuzele ele…