motiunea

Politica românească răspîndește în continuare printre noi, o boală contagioasă de care nu mai scăpăm nici cu imunitatea de turmă. Fragilitatea socială. Asistăm la un alt spectacol de o tristețe abisală jucat de toate partidele politice din România, pe modelul contemporan: Ei se fac că elaborează legi și constituie coaliții guvernamentale, noi ne facem că le acceptăm…dar ca să le respectăm și să ne fie și nouă puțin mai bine, trebuie totuși să suportăm fel și fel de travalii sociale, cum ar fi un euro de peste 5 lei, ca să înțelegem ceea ce ar fi trebuit ei să ne spună de la bun început, că nu sunt compatibili. 

Dispreț, nu-i așa? Și asta în vreme ce Președintele Klaus Iohannis ne spune tocmai din Elveția că, “chestiunea guvernamentală, nu este deloc una îngrijorătoare”. Acesta este românul, plătește toate facturile care i se întind. Clasa politică, deține o glorioasă experienţă seculară a complicităţii și promovează subtil și mocnit distanțarea față de cetățean. Iar acest lucru probabil că ar putea ține cât Epoca Bronzului, când oamenii își făureau uneltele încet, cu pauze de milenii între ele. Pentru că decenii la rând cei care au condus țara au făcut ce au vrut ei – iar noi am fost reci cu ei, distanți și ne-am văzut de bucuria vieții.

Până una alta și acest guvern, ne lasă senzația că se ocupă cu trăitul cu mintea în altă parte și că nu suntem în stare să dezbatem proiecte noi pentru dezvoltarea societății. Probabil, că viitorul unui țări semețe se sprijină, de cele mai multe ori, pe construcția făcută în trecut și nu înțelegem noi acest fitness ideologic. Să nu creadă cineva, că nu apreciem planurile de viitor ale unei alianțe politice  și că dorim să  năclăim rapid cu păcura dorinței noastre clocotitoare, ideea de evoluție   prin intermediul politicilor promovate de un guvern, indiferent care ar fi el.  Normal ar fi să identificăm măcar puțină coerență în guvernare și predictibilitate economică, care nu sunt niște mofturi hipsterești.

Deocamdată asistăm la un alt spectacol politic, care prin demiterea tuturor prefecților și subprefecților USR PLUS, a ajuns extrem de departe. A devenit el însuși. Se face pe sine. Se scrie, se produce, se promovează, se organizează în episoade, se arată pe scenă și își gîndește continuările. E ca un roman care odată citit, vrăjește și pune pe gânduri, doar câțiva pasionați de lectură, iar la un moment dat președintele se ridică și calm ca un lujer ocolit de vânt, spune “chestiunea guvernamentală, nu este deloc una îngrijorătoare”. Așa este,nu este îngrijorătoare. Ritualul izbăvirii în economia românească continuă, așa cum începe totul în armată, cu stângul. 

Acești domni de prin alianțe și partide nu sunt altceva decât martorii unui spectacol cu dimensiuni de fenomen social. Ei se pricep la politici sociale, cam cum se pricepe domnul care a fost rugat insistent să manevreze un balon cu aer cald, în condițiile în care nu știa să potrivească nici măcar apa la duș. Vorbim din nou despre moțiuni de cenzură și implicarea CCR-ului în această degringoladă care s-a transformat într-o normalitate, în care şocul a devenit principalul stimul pentru consum. Și asta în vreme ce politicienii, vin la fața locului și ne vorbesc cu un aer revoluționar, progresist și occidentalizat despre un proiect de vindecare a statului.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Vezi și

Winter is coming

Oriunde întorci capul auzi relatări crunte despre eșecuri și chestiuni macro care îți afec…