Curtea de Apel Constanța a decis, recent, anularea taxei de 200 de lei instituită de autoritățile locale din Constanța pentru ocuparea domeniului public. Decizia vine după ce instanța a analizat legalitatea prevederilor hotărârii de consiliu local din 20 noiembrie 2025 și a constatat că taxa reprezenta, de fapt, un impozit mascat, fiind instituită fără a oferi cetățenilor vreo contraprestație reală.
Magistrații au explicat că, potrivit legii finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006, art. 2 punctul 55), o taxă poate fi percepută doar atunci când există un serviciu concret prestat de autoritatea publică sau de un operator economic. În cazul taxei de la Constanța, însă, primăria nu asigura niciun serviciu sau amenajare a locurilor publice pentru parcare sau alte utilizări ale domeniului public, ceea ce transformă taxa într-un impozit nejustificat.
„Taxa ar fi putut fi percepută în mod legal pentru locuri de parcare amenajate pentru care s-a făcut o investiție, însă în lipsa unei contraprestații din partea autorității publice locale rezultă caracterul nelegal al taxei”, au motivat judecătorii Curții de Apel Constanța.
Instanța a mai subliniat că prevederea din anexele hotărârii locale, conform căreia taxa era datorată de toate persoanele fizice cu domiciliul în Constanța care dețin autovehicule, prezuma în mod absolut că toate aceste vehicule utilizează domeniul public. Această abordare a fost considerată incorectă, întrucât nu toate autovehiculele înregistrate fiscal circulă sau staționează pe domeniul public al municipiului. Prin urmare, taxa era echivalentă cu un impozit mascat, ceea ce contravine Codului fiscal care reglementează deja impozitul pe mijloacele de transport.
Curtea a menționat că excepțiile în care o taxă poate fi percepută fără contraprestație trebuie stabilite expres de legiuitor, pentru a preveni abuzuri din partea autorităților locale. În lipsa unui serviciu concret oferit cetățenilor, perceperea taxei pentru ocuparea domeniului public a fost declarată nelegală.
Prezentăm mai jos motivarea judecătorilor
”În ceea ce privește considerentele instanței de fond prin care aceasta a arătat că instituirea taxei nu intră în contradicție cu prevederile art. 2 punctul 55 din legea nr. 273/2006, Curtea reține că acestea sunt eronate şi se impune înlocuirea acestora pentru următoarele argumente: Potrivit art. 2 punctul 55 din legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale taxa reprezintă „suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public.” Astfel, legea prevede că pentru perceperea unei taxe este necesar să se presteze un serviciu de către operatorul economic, instituţia publică sau serviciul public. În cauza de faţă pentru perceperea taxei pentru utilizarea domeniului public sau privat al municipiului Constanţa este necesar ca autoritatea publică locală să ofere o contraprestaţie, respectiv o sistematizare a locurilor publice în care autovehiculele pot staţiona în condiţii de legalitate şi siguranţă, dar din cuprinsul anexei nr. 6 la H.C.L. nr. 412/2024 nu rezultă că se prestează un serviciu în schimbul achitării acestei taxe.
Potrivit anexei taxa este datorată de toate persoanele fizice cu domiciliul în Constanţa care au în proprietate autovehicule sau în utilizare autovehicule înregistrate fiscal, prezumându-se în mod absolut că toate aceste persoane utilizează domeniul public sau privat al municipiului Constanţa, aspect ce conduce la concluzia că această reprezintă un impozit mascat. Aşa cum au arătat şi recurenţii reclamanţi, taxa ar fi putut fi percepută în mod legal pentru locuri de parcare amenajate pentru care s-a făcut o investiţie, dar în lipsa unei contraprestaţii din partea autorităţii publice locale rezultă caracterul nelegal al taxei.
Achitarea unei taxe locale presupune în mod cert o contraprestaţie din partea autorităţii publice locale, iar acest aspect rezultă din definiţia taxei menţionată în art. 2 punctul 55 din Legea nr. 273/2006 care stabileşte că taxa este suma plătită pentru serviciile prestate. Excepţiile, situaţiile în care taxa poate fi percepută în lipsa unei contraprestaţii, trebuie stabilite în mod expres de legiuitor pentru a nu da naştere la abuzuri din partea autorităţilor publice locale. Art. 486 alin.1 din Codul fiscal trebuie interpretat prin coroborare cu art. 2 punctul 55 din legea nr. 273/2006, astfel că este eronată afirmaţia judecătorului fondului în sensul că legislaţia fiscală conferă dreptul autorităţilor publice locale de a institui taxe pentru utilizarea domeniului public chiar în absenţa unui serviciu concret oferit plătitorului.
Din această perspectivă, sunt greşite şi considerentele instanţei de fond prin care s-a reţinut că sunt nefondate susţinerile reclamanţilor privind neconformitatea taxei cu prevederile legislaţiei specifice taxelor locale şi cele potrivit cărora taxa ar reprezenta în realitate un impozit mascat, din moment ce aşa cum s-a arătat anterior lipseşte contraprestaţia autorităţii publice locale. Pe cale de consecinţă Curtea va dispune înlocuirea considerentelor referitoare la conformitatea taxei cu prevederile art. 2 punctul 55 din legea nr. 273/2006 şi cele potrivit cărora taxa nu ar reprezenta un impozit mascat, urmând să reţină că prin instituirea taxei au fost încălcate prevederile art. 2 punctul 55 din legea nr. 273/2006 având în vedere că autoritatea publică locală nu oferă nicio contraprestaţie, în sensul sistematizării locurilor utilizate temporar de persoanele care au în proprietate sau în utilizare autovehicule înregistrate fiscal în evidenţa Serviciului Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa.
În dezacord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs reţine că prin instituirea taxei în sarcina tuturor persoanelor fizice domiciliate în ########## ######### #### ##### ### ########## ############ ############ ###### ## ######## ########### ###### ## ########, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa se prezumă absolut că toate aceste autovehicule utilizează domeniul public sau privat al ########## #########. #### nelegal ca pornind de la aspectul că o persoană deţine în proprietate un autovehicule să se prezume în mod absolut că aceasta va utiliza domeniul public sau privat al municipiului Constanţa, printr-o astfel de modalitate de instituire taxa transformându-se într-un impozit mascat. Codul fiscal deja reglementează impozitul pe mijloacele de transport în cuprinsul art. 468 – 472, nefiind permisă perceperea unui alt impozit pe autovehicule în afară de cel menţionat anterior.
Totodată, prezumţia absolută că toate persoanele fizice care au în proprietate sau utilizare autovehicule înregistrate fiscal în evidenţa Serviciului ###### de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa utilizează domeniul public sau privat al municipiului, în sensul staţionării, nu corespunde realităţii din moment ce se pot întâlni suficiente ipoteze în care autovehiculele nu vor staţiona în aceste locuri publice. Instanţa are în vedere şi aspectul că în ipoteza taxei de folosire tramă stradală de către utilaje şi autovehicule concepute şi construite pentru transportul de materiale de construcţii şi de alte mărfuri instituită prin capitolul II din Anexa nr. 6 a actului administrativ atacat, autoritatea publică locală nu a stabilit că această taxă este datorată de toate persoanele care deţin astfel de utilaje şi autovehicule, ci a prevăzut că taxa este datorată de persoanele care deţin astfel de utilaje şi autovehicule şi care utilizează drumurile aflate în proprietatea municipiului Constanţa şi/sau date în gestiune conform hotărârilor de consiliu, stabilind drept criteriu pentru plata taxei utilizarea efectivă a drumurilor. Pentru toate aceste motive instanţa va admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi împotriva considerentelor hotărârii, va schimba în parte sentinţa civilă recurată, în sensul că va înlocui în parte considerentele sentinţei civile recurate cu considerentele prezentei decizii, astfel cum au fost argumentate anterior”.
