Ajunul Crăciunului și sărbătoarea Nașterii Domnului sunt marcate, în România, de o bogată diversitate de tradiții, cântece și jocuri ritualice, care transmit urări de sănătate, belșug și bunăstare. Majoritatea colindelor fac referire la viața pământească a lui Iisus Hristos, de la Naștere la Răstignire, la cele șapte Taine ale Bisericii și la mila creștină.
Urăturile din Ajun
În Ajunul Crăciunului, în Banat, sudul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei, se merge la colindiș, iar în noaptea de 24 spre 25 decembrie copiii pornesc cu „Moș-Ajunul”. Aceștia merg din casă în casă, strigând urări precum „Bună dimineața la Moș-Ajun!”, fiind răsplătiți de gazde cu colaci, mere, nuci, iar în prezent și cu dulciuri sau bani.
Colindele copiilor sunt scurte și adesea glumețe, iar în unele zone, precum sudul Olteniei, micii colindători lasă paie în curți, gest simbolic menit să aducă spor în gospodărie.
Pițărăii și ritualurile belșugului
În sudul și vestul țării, copiii sunt cunoscuți sub numele de „pițărăi”. Unii poartă bețe de alun, decorate și afumate, cu care ating focul din vatră, animalele sau vitele, în credința că vor aduce sănătate și rod bogat. În unele sate, conducătorul cetei aruncă semințe în aer – grâu, porumb sau dovleac – pentru ca recoltele să fie îmbelșugate.
În Țara Hațegului, copiii merg împreună pe ulițe, iar bătrânele îi așteaptă la porți cu daruri, în timp ce micii colindători urează „Rod în grâu!”.
Mersul cu steaua
În zilele de Crăciun sau până la Bobotează, copiii merg cu steaua, un obiect ritualic confecționat din sită, hârtie colorată, oglinzi și icoane, care simbolizează steaua ce i-a călăuzit pe magi. Cântecele de stea, compuse de preoți sau învățători, evocă Nașterea Domnului și evenimentele biblice asociate.
În Valea Jiului, obiceiul capătă o formă spectaculoasă: copiii merg cu trei stele de mărimi diferite, însoțiți de păstori costumați, iar în Ajun participă la alaiuri impresionante, cu steaguri împodobite, clopote și costume tradiționale.
Alaiuri și petreceri rituale
În zone precum Petroșani, sătenii pornesc cu căruțe și cai împodobiți, cer mai întâi binecuvântarea preotului, apoi merg din casă în casă, fiind întâmpinați cu daruri, băuturi și urări ritualice. La finalul colindatului, întreaga comunitate se adună la o petrecere care durează până târziu în noapte.
Colindele – mesaje pentru fiecare casă
Colindatul începe în seara de Ajun, după Vecernie. Cetele merg mai întâi la preot și la primar, apoi la toate gospodăriile. Colindele sunt alese în funcție de statutul gazdei: pentru gospodari, ciobani, tineri însurăţei, fete nemăritate sau familii aflate în doliu.
„Majoritatea colindelor vorbesc despre Nașterea Domnului, Maica Domnului, nostalgia raiului și mila creștină. Până și refrenul «Lerui, Doamne» provine din «Halleluiah Domine»”, explică muzeograful Ana Pascu, de la Muzeul Național al Țăranului Român.
Gazdele îi răsplătesc pe colindători cu colaci, mâncare, băutură și bani, iar după încheierea sărbătorilor, ceata se destramă, urmând să se refacă în anul următor.
