În mod clar e nevoie de dinamică, de diversitate și de un pluton cât mai mare de personaje publice cu care populația să se poată identifica. Din poziția de spectatori fideli, asistăm la tot felul de puneri în scenă a unor măsuri anti-pandemice care uneori dau aceleași rezultate, ca vitamina D administrată în cazul unui aterom pe o venă cavă.
Suntem condamnați să trăim prin reprezentanții statului, aceste jumătăți de bucurii ce ni se aduc ciclic la cunoștință, în funcție de graficele cu infectări și părerile specialiștilor în epidemiologie, care trebuie să recunoaștem fără ironie,că se străduiesc din răsputeri să învingă molima. Premierul Florin Cîțu, a anunțat câteva propuneri care vizează sărbătorile de Paște, cum ar fi prelungirea circulației pe timpul nopții, până la ora 5.00 și închiderea magazinelor, în Vinerea Mare, la ora 20.00. De asemenea, o propunere vizează stațiunile de pe litoral.
Acestea să fie deschise, respectând toate regulile în vigoare, dar cu capacitate de maximum 70%, exact așa cum sunt acum stațiunile de la munte. Aceste vești par ca niște globule roșii vărsate în corpul normalității, dacă mai știe cineva cum arată normalitatea, deși singurul lucru ciudat în aceste vremuri ciudate este tocmai normalitatea, pentru că este absurdă. Pentru că nu mai știm să ne bucurăm de ea, să o descriem sau să o clădim.
Unii spun că ceea ce trăim este doar o turbulență, o scuturătură serioasă în zborul nostru spre progres, dar poate că avionul este pilotat de un Icar care cunoaște riscurile apropierii de soare și le ignoră. Și parcă niciun aparat de zbor de pe planetă, nu mai decolează spre stratosfera ideii de success, când vine vorba de măsuri anti-pandemice care să funcționeze până la capăt. Oricât de funcționăresc și birocratic ar suna, anumite măsuri de restricție, cum ar fi ca turiștii veniți pe litoral să intre în hotel la ora 20.00, sunt ca o prăbușire, ca o surpare, a ceea ce mai rămăsese dintr-un alt mod de viață. Fețele interzise ale oamenilor politici nu le mai înțelege nimeni în această perioadă.
Dacă pe timp de calm social, populația percepe statul ca pe un factor de oarecare stabilitate, în momentul în care ieși în presă și anunți prelungirea restricțiilor, e normal ca lumea să te vadă ca pe un element opresiv. E o îndepărtare de idealurile lumii libere. Asta trebuie să înțeleagă politicienii care se plîng că au o zi proastă. Sigur că cei mai mulți dintre cetățeni respectă regulile sanitare, însă nu credem că este benefic să dăm toată vina pe cei care uită unde ne aflăm, în ce eră.
Nimeni nu a fost antrenat până acum să stea la distanță de semeni și să atingă obiectele din jur, ca și cum ar fi explodat un reactor de la Cernobîl, la 3 cvartale distanță. Ceea ce facem uneori în prezent, când uităm intenționat sau nu, să purtăm masca pe față, nu este altceva decît o încercare de aruncare în direcția viitorului, a unui conținut luminos din trecut, cu speranța că vremurile care vin, vor mai conține momente la fel de frumoase și normale. Și asta în timp ce trăim într-o cultură în care șocul de la televizor, a devenit principalul stimul pentru consum.
A cere ca imaginile din ATI să fie șocante și revelatoare, pare să țină de un realism elementar, în vreme ce oamenii hăituți de restricții, ies din case pentru a-și striga obsesiile. Noroc că ne somează neclintit autoritățile, care ne spun sigure pe ele, că dacă pînă în toamnă vor fi vaccinați 10 milioane de români, molima se va stinge. În tot acest timp, mulți dintre noi se uită în jur să vadă dacă nu cumva sunt la camera ascunsă.
