În România dacă începi să vorbești despre șosele bune, autostrăzi și drumuri expres, subit te gândești la maeștrii teatrului absurd. Este un subiect care erodează încrederea și dă cep butoaielor din care se revarsă gâlgâind revolta șoferilor.
Ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, a anunțat ca a dat startul pentru pregătirea tehnică a autostrăzii Ploiești-Brașov. Drulă a menționat că în zonele Sinaia și Bușteni vor fi construite tuneluri.
În urma cu puțin timp, același ministru spunea că încă din primele zile de mandat, s-a interesat de proiectul privind construcția autostrăzii București – Brașov și că a aflat că pentru aceasta nu s-a mai facut un studiu de fezabilitate din anul 2005. Cât despre începerea lucrărilor, Cătălin Drulă a spus că numai proiectarea dureaza doi ani si jumatate. Ar fi minunat să avem în scurt timp o astfel de autostradă de la Ploiești la Brașov dar, totul seamănă perfect cu o demonstrație de forță decizională. Au mai facut-o și alți oficiali care au “stagnat” la Ministerul Transporturilor, iar realitatea o vedem în trafic unde indiferența și incompetența își promit, privindu-se în ochi, să ne strice viața de șoferi. În general disciplina în construcții când vine vorba de drumuri, indiferent ca sunt de mare viteză sau simple alei de acces între blocuri, nu există.
Mărturie stau sutele de șanțuri care taie străzile patriei perpendicular, cu ambiția nemarturisită de a deveni cândva tranșee. În condițiile acestea, cei mai mulți șoferi se aleg în mod normal cu alergii severe față de astfel de planuri rostite de un ministru. Am mai văzut de-a lungul timpului oficiali din statul român veniți prin studiourile de televiziune, care aveau discursuri sofisticate și desenau pe harta României tronsoane de autostradă înspre toate punctele cardinale, iar în realitate acestea trebuiau căutate cu ajutorul unui excavator specializat în pleistocen.
Cu siguranță este mult mai ieftin să vorbim despre autostrăzi decât să le facem. În plus persistăm în tot felul de paradoxuri sociale, cum ar fi că, deși avem multe biserici cu finisaje de aur, nu prea vedem multe spitale mai de Doamne Ajută! Cam așa este și cu șoselele. Nu prea le avem, dar există un Top 10, cele mai spectaculoase șosele din România, ce cuprinde Transfăgărășanul, cel mai frumos drum din lume! Dar informația cu adevărat surprinzătoare este procentajul drumurilor pietruite și de pământ din România, care au o pondere mai mare decât ar fi cazul într-un stat dezvoltat. Institutul Național de Statistică ne spune că aproximativ o treime dintre șoselele țării sunt neasfaltate.
O treime înseamnă, 28.247 km de drumuri pietruite și de pământ. Este un aspect foarte important pe care cei de la transporturi ar trebui să-l ia în calcul. Realitatea din ministere însă este alta. Oficialii sunt în continuare cutreierați de angoase și obsesii pentru că frumusețea giuvaiericală a unui tronson de autostradă inaugurat în prezența presei, strălucește orbitor, în comparație cu ulița cu statut de drum comunal asfaltată complet cu noroi, pe care ar trebui să circule poștalionul.
Drumul de la Câmpina la Predeal a fost început în anul 1847 și terminat în anul 1864, prin hotărârea domnitorului Gheorghe Bibescu. Până în secolul XVII, de la Comarnic în sus pe Valea Prahovei, nu se putea trece decât călare. La mai bine de 170 de ani, situația actuală de pe DN1, își păstrează tonusul și rămâne o ancoră numai bună de înfipt în nisipul memoriei. Așa ca nu putem să nu ne întrebăm, dacă toate mașinile sunt pe șosea, de ce nu sunt locuri de parcare?