Trăim din plin marele rol de compoziție al românului citadin, printre alți români care vor să fie niște atleți ai binelui public, pentru că decid lucruri capitale. Relația este oarecum simplă și de cele mai multe ori suferă mutații. Acest bine de cele mai multe ori, mai târziu sau mai devreme, se traduce prin alăptarea, până la indigestie din bugetul statului, ca să-i fie bine lui, atletului binelui public,indiferent de situația celorlalți.
Am mai auzit și s-a mai demonstrat asta! Această scurtă analiză, a plecat de la declarația făcută de președintele Consiliului Județean Bihor, Ilie Bolojan, care spunea zilele trecute că sistemul public din România este supraîncărcat cu personal, astfel că pierderile sunt foarte mari. El a dat exemplu instituția pe care o conduce și a subliniat că în urma reorganizării, s-au economisit 6 milioane de euro într-un an. Întrebat cum au fost angajați acești oameni, Ilie Bolojan a declarat că o parte dintre ei au fost angajați pe filieră politică.
De asemenea, el a mai precizat că cu doar jumătate din angajații de la Consiliul Județean, a angajat noi proiecte și a început noi lucrări. Și ar fi interesant de aflat, unde s-au angajat cei 80-90 de oameni restructurați de Ilie Bolojan, pentru că o regulă nescrisă, ne demonstrează de fiecare dată că aceștia eșuează tot la stat. Așadar, cu ce se remarcă politica din România, indiferent de cine este ea făcută? Cu exasperarea de a ne spune aceleași poezii de fiecare dată prin alți reprezentanți ai statului, ceea ce nouă, celor care trăim marele rol de compoziție al românului citadin și nu numai, nu ne mai rămâne decât să înțelegem că ritualul izbăvirii în România începe de fiecare dată, ca în armată, cu stângul.
Tocmai de aceea instituțiile statului, sunt populate cu sute și mii de funcționari care mimează normalitatea și progresul. Și este posibil să fie vorba de o altă generație eminentă de politicieni adepți ai plasei de siguranță, care dacă nu mai sunt miniștri, se întorc să fie funcționari publici – chiar dacă nu fac bine, nici una nici alta. Iar plase de siguranță mai vedem în ziua de azi, numai la circ.
Să nu creadă cineva că nu apreciem planurile de viitor pe care le are o municipalitate, sau o anume tabără politică și că dorim să năclăim rapid cu păcura dorinței noastre clocotitoare, ideea de evoluție. Însă parcă nu mai vrem să fim martori la încă un asalt, ale cărui dimensiuni cresc de la un an la altul, indiferent de tabăra de partid dinspre care sosesc cohortele de aspiranți la boieria de stat. Și asta în vreme ce politicienii, vin la fața locului și ne vorbesc cu un aer revoluționar, progresist și occidentalizat despre un proiect de vindecare a statului.
Am văzut că, așa cum spunea Ilie Bolojan, cu doar jumătate din angajații de la Consiliul Județean, a început noi lucrări și a reușit să facă economii de 6 milioane de euro într-un an. Statul are nevoie de angajați performanți și plătiți foarte bine, până când noi, cei care jucăm rolul de compoziție al românului citadin, ne vom plictisi de imperfecțiunile prosperității. Dar asta ar trebui să se întâmple, fără ca cineva să mai vină și să ne spună că șefii de la stat se vor transforma în contingente amorfe de „oameni noi“.
