Pomul cunoașterii, indiferent de forma de înțelegere pe care i-am da-o azi, nu mai e ceva din care să culegem niște roade. E un fel de supliment alimentar, pe care-l vedem promovat la teleshopping, o informație despre orice. Fără exagerare, România este un șofer care a încercat să mute gaz lichefiat dintr-o cisternă într-alta cu un furtun, la o stație GPL fără autorizație.
Felul în care autoritățile acționează, ori de câte ori, se întâmplă o nenorocire soldată cu morți și răniți, este de fapt o înghesuială gâfâită, de tristeți, neizbutiri, ezitări și căderi în delir. Imaginile de la Crevedia cu secretarul de stat Raed Arafat printre pompierii care alergau amețiți de explozii, cu căștile topite și arși pe piele, ne arată, dacă mai era nevoie, că trăim într-o societate clădită de pe o zi pe alta. Iar exemplele de absurd, nu vin doar din ultimele evenimente tragice petrecute pe întinsul țării. Să ne gândim că tăierea pensiilor speciale nu este constituțională, după cum spun cei din CCR, dar impozitul de 10% pentru pensiile de peste 2000 de lei, este constituțional.
Să nu ne facem iluzii că a fost vreodată mult mai bine. În prioada interbelică, “triumful” se explica tot prin sărăcie, inegalitate și corupţie. În perioada comunistă, deşi îşi putea cumpăra casă şi maşină, cetăţeanul era acelaşi om umilit, abonat la mită pentru instituţiile ţării. Partea comică e că, atunci când se schimbă regimul, vodă sau primarul, lumea se pune pe sperat. Iar când vin peste noi tragediile cu pierderi de vieți omenești, statul prin instituțiile sale, rămâne doar o ambulanță care urlă tardiv din sirene pe un bulevard la prânzul nopții. Nu era în atribuția organelor de control ale statului, să depisteze astfel de agenți economici care desfășoară activități de vânzare de combustibili, să-i găsească și dacă nu sunt în regulă, să-i amendeze/desființeze? Ce fac aceste instituții responsabile cu controalele? De ce le mai plătim, dacă ele de fapt, nu fac nimic? De ce domnul Arafat rămâne cel mai aprig martor al tragediilor soldate cu morți și răniți din România, după atâtea episoade negre cu cluburi, spitale arse și accidente care mai de care mai stupide? Pentru că probabil ne pricepem la orice și mai ales să punem ideile în altă ordine. De fapt, le-am pune în altă ordine, dar n-avem ce. Aproape toată lumea vede în jur că în afară de salarii mai mari, nimeni nu mai are nicio ambiție în societate. Și s-a demonstrat cu vârf și îndesat, că un salariu mărit, nu vine la pachet cu mai multă responsabilitate și profesionalism. Este doar un act umanitar făcut pentru o anumită categorie socială. Și în plus, să nu care cumva să vină cineva care să ne strice dispoziția în zile de sărbătoare, că-s multe și formează punți nelucrătoare. În acest stadiu ne aflăm. În care statul arde gazul de pomană, iar alții îl ard direct din cisterne în văzul lumii, luând cu ei și alte vieți oemenești. S-a văzut asta și la 2 Mai, când polițistul l-a oprit pe șoferul drogat care deși nu era în regulă cu actele mașinii, l-a lăsat să plece. Prin urmare, prin aceste instituții, capul e plecat cu gândul, pentru că inevitabil, capul şi-a ales o altă realitate.
Trăim în țara în care la două luni după inaugurarea unui pod magistral, acesta se deșurubează, iar un fost ministru al muncii ne explica la un moment dat, de ce salariile la stat sunt mai mari decât cele de la privat. Pentru că la stat calificările sunt înalte. Așadar absurdul nu dispare pe cale naturală. Cu astfel de mentalități de chiriași, eșecul care încă nu s-a consumat în totalitate, își va vedea liniștit de drum în România, pentru că se pare că facem din ce în ce mai multe pase hipnotice pentru mobilizarea unui trecut, care ascunde, nu vindecă. Uneori nu prea e bine să dezvolți o pasiune pentru istorie, dacă te afli într-o țară din fostul bloc comunist. Degeaba apar timid prin presă îndemnuri la proteste. Politicienii știu foarte bine că pentru fiecare om care iese la protest, sunt 100 care stau acasă și îi votează chiar pe cei care dau pensii speciale, ori inventează portițe de scăpare pentru penali. Puterea cetățenilor este, cumulat, mai mare decât a tuturor politicienilor, corupților sau vânduților din toate instituțiile statului. Cetățenii stabilesc cum e statul. Dacă-i duce mintea. Dacă nu, trăiesc cu ce li se oferă.
