Primenirea educației

Ne aflăm în punctul în care asistăm din nou la un proces inițiat de unii dintre en­tu­ziaștii „liberalismului“, care mai comit o gre­șea­lă fatală. Dau frâu liber teoriilor personale și ideologiilor seducătoare pe care mai apoi, le pun pe seama „majorităților“, nedându-și seama că de fapt, așează tacticos bomboana pe coliva propriilor idealuri.

Cineva se pare că nu înțelege, cum ar trebui să arate marșul spre progres al educației din România și condamnă explicit aceste „majorități“, jignindu-le. În locul evaluă­rii pagubelor, al replierii într-o strategie de limitare a pierderilor și de recâștigare a unei urme de simpatie, în educație, întoarcerea la Evul Mediu conceptual, exultă. Proiectul legii educației introduce câteva articole prin care verii, unchii și mătușile din universități pot face parte din comisiile de examen pentru rudele lor care vor să obțină un post de lector, conferențiar sau profesor universitar. Această prevedere se adaugă altora la fel de controversate. Asta înseamnă, mai pe românește spus, că în comisiile de concurs care vor gestiona angajarea lectorilor, conferențiarilor și profesorilor sau promovarea de la un grad didactic la altul, revine nepotismul. Acest lucru duce la o desfigurare serioasă a credibilității organizării acestor concursuri și, în genere, la o și mai intensă criză morală în care deja au căzut multe din universitățile românești.

E vorba de imposibilitatea de a mai garanta, fie și formal, corectitudinea recrutării în interiorul universităților. Altfel spus, se vor forma ceea ce numim clanuri familiale. A existat la un moment dat în societatea românească un concept lansat de șeful statului, denumit “România Educată”, care tinde acum să se transforme și mai repede în „România Eșuată”. Ceea ce este și mai grav, este că nimeni nu a contestat legea, iar când liderii sindicali nu protestează înseamnă că nu există nicio reformă și se asigură susținerea prin complicitate. În mecanismul de sofisticare a relației pe care un ministru o are cu cei pe care teoretic îi păstorește, se pot vedea cu ochiul liber, uluitoarele posibilități de a nega cât se poate de convingător, faptul că se face foarte mult rău. A fost menținut regimul incompatibilităților introdus în decembrie 2012 de fostul ministru Ecaterina Andronescu. De exemplu, este menținută posibilitatea de a fi în același timp rector și parlamentar, sau rector și șef de partid politic. Desigur, nu toate universitățile sunt obligate să țină cont de aceste prevederi legate de gradele de rudenie, în cazul în care ele vor fi menținute în Parlament. Dar răul este pe cale să fie făcut, după care vom plonja din nou în hăul căscat de această problemă și vom experimenta “plăcerea” căderii în acest abis. Este unul dintre multele motive destul de serioase pentru care românii care muncesc în domenii esențiale în străinătate, nu se vor întoarce niciodată acasă.Ei știu că este nevoie de o schimbare de mentalitate în societatea românească, nu de înlocuirea lui Petrescu cu Ionescu.

Nu-ţi trebuie IQ-ul lui Alan Turing sau al lui Garry Kasparov, ca să-ți dai seama că ne desfășurăm înr-un sistem feudal, în care cei mici trebuie să-i slugărească pe cei mari, iar plagiatorii descoperiți și nedescoperiți abundă și perfecționează continuu formula norocului chior. Plăcerea de a face rău, în cazul de față educației, deși pentru unii e ceva inacceptabil, pentru alții, este doar ceva aflat la îndemână și depășește deja extazul oricărei alte plăceri, interzisă sau nu. În răspărul teoriei care spune că norocul, orb sau nu, dă peste tine, scoate capul o școală de gândire care postulează ideea că “norocul ți-l mai și faci”.

Totul este să fie consfințit printr-o lege, care să stabilească oficial, că prioritate au mătușa, vărul sau unchiul, dacă vor să promoveze în cariera didatică. Acesta este de fapt statul, prin instituțiile sale fabrică niște organisme ale “stăpânirii” care nu produc niște cetățeni aflați într-o relație de parteneriat și de reprezentare cu Puterea, ci niște “supuși” dispoziționali. Așa cum pe frontispiciul Ministerului Transporturilor din România, ar trebui să scrie că “Ulița este o rudă săracă a străzii„ tot așa la Ministerul Educației, întâiul mesaj ar trebui să fie, „Lângă noi, sunt cei pe care-i merităm”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Nasol, nene! Asta e! Ce să fac?!

Din lumea occidentală a dispărut subit veselia de nedescris, iar promisiunile despre prosp…