Profesioniștii haosului

Exuberanța, îndârjirea și creativitatea celor care legiferează în România, sunt, în parte, și expresia „nevorbirii“ noastre. Deși existăm într-un spațiu în care se vorbește enorm, nu avem prea multe date ale culturii dialogului. Parcă ne-am dori să dialogăm, dar, de fiecare dată, sfârșim prin a ne certa, ori prin a discuta când este prea târziu, despre chestiunile care ne afectează viața.

Foarte mulți antreprenori și analiști au pus deja ștampila fatalității, pe măsurile fiscale pe care Guvernul vrea să le adopte în mare viteză. În mod clar, cultura relației între stat și cetățean nu urmează, în chip firesc, modelul relațiilor de înțelegere de acasă, bazate pe respect, pentru că statul vrea supunere cu orice preț și uneori reacționează zgomotos la criticile argumentate. La fel se întâmplă și acum. Vocile care spun că vor urma seisme catastrofale în zona de business din cauza taxărilor de tot felul, sunt din ce în ce mai multe, dar, inventarea de spaime și idiosincrazii din partea statului, e prioritară. Statul trebuie reformat din temelii, dar ce vină are muncitorul şomer, bătrânul sărac, micul meseriaş, comerciantul sau agricultorul pentru că statul are o gaură imensă la buget? De ce trebuie tot el să suporte consecințele unor politici economice bazate pe necunoaștere și respingere?

Aproape toată lumea vede foarte clar că măsurile pe care le propune Guvernul pentru acoperirea găurii bugetare, ar putea să aducă bani la buget, pe termen scurt, dar fără însă ca aceasta să fie integral acoperită. Mai mult decât atât, pe termen mediu, pachetul de măsuri va avea un impact negativ, în special asupra IMM-urilor, cele care sunt motorul economiei românești. Sunt chestiuni pe care cei din Guvern le refuză, ca sugarul medicamentul cu gust amărui. Un exemplu este taxa pe lux, taxă cu care s-a ieșit la înaintare și prin alte țări și nu a funcționat. Nu se știe cum trebuie evaluată o mașină: e veche, e nouă, e adusă, e în leasing, deci e foarte complicat. Mai există însă și varianta ca valoarea masinii de lux, să fie stabilită din pix de o doamnă de la primărie. Și până când se vor decide în ce direcție o vor lua cu aceste măsuri, Guvernul ce face? Se împrumută. Asta face, asta știe să facă, să ne îndatoreze. Despre încrederea în autorități, nici nu mai poate fi vorba. E trecut de mijlocul lunii septembrie, iar planurile de afaceri al IMM-urilor trebuiau deja realizate. Este un haos. Există deja analiști care au ieșit în față cu grafice, care spun că aceste măsuri, acoperă, conform unor calcule, în jur de 30% din această gaură bugetară, dacă se aplică integral și dacă se aplică în mod corect. Peste toate acestea vine ministrul finanțelor Marcel Boloș și declară că microîntreprinderile au paradis fiscal în România și trebuie să fie “rezonabile” și să plătescă “mai mult”. Dacă facem apel din nou la cifre, o să vedem că microîntreprinderile plătesc un impozit total în 2022 de aproape 2,6 miliarde lei, adică 10% din impozitul pe venit plătit de toate companiile din România. Cu noile modificări fiscale, afacerile mici de familie vor plăti un impozit în creștere cu 300%, iar cele cu profit mai mare de 30%, vor plăti cu 800% mai mult! Unde este rezonabilitatea?

Între timp, pensiile speciale fac slalom prin această crudă realitate economică și aflăm că acestea, sunt de 7 ori mai mari decât impozitul plătit de toate microîntreprinderile din România în 2022. Cât despre creșterea salariilor din sectorul public, aceasta este de aproape 6 miliarde de lei în primele 7 luni, adică de 2 ori peste impozitul plătit de micro în 2022. Nu mai contează că ANAF-ul de exemplu, are de trei ori mai mulți angajați ca-n Germania și nici că taxele si impozitele aparute peste noapte, sunt scoase în față, fără nicio analiză de impact și logică. Să nu care cumva să vorbim la un moment dat, de un deces economic al României, deși totul parcă seamănă cu un transfer de avere dinspre mediul privat, către cel de stat. Frica de o eternă precaritate și disprețul față de compatrioți, sunt perfect justificate din partea antreprenorilor corecți, care rând pe rând, parcă-și asumă fatalismul constatării că aici n-o să mergă nimic, niciodată. Deci, să consemnăm: Guvernul Orban a împrumutat 25 de miliarde de euro, Guvernul Cîțu a împrumutat 16 miliarde de euro, iar Guvernul Ciucă a împrumutat 32 de miliarde de euro. 73 de miliarde de euro împrumutați între noiembrie 2019 și mai 2023. Și asta în vreme ce în Norvegia când un copil se naste, are deja 250 de mii de dolari pe numele lui, prin Fondul Suveran al țării. La noi, fiecare copil se naște cu o datorie care crește accelerat de la an la an, și evident că ne cam place să ne povestim chinurile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also

Primii oameni sunt originari din Africa

Au fost vremuri nu prea îndepărtate, când mesajul general era că România este exfoliată de…