Dacă în alte timpuri și locuri oamenii politici impresionau prin har, noblețe și serenitate, acum criteriile de legitimare provin din alte zone. Asta pentru că vremurile s-au schimbat! Politicienii de la noi își doresc pe undeva să se răsfețe sub reflectoarele notorietății, dar vor în același timp, într-un mod ipocrit și discreția care-i înconjoară pe anonimi. Deși de cele mai multe ori, opulența decorului birourilor în care ei activează, variază invers proporțional cu solvabilitatea firmei, care este România.
S-a scris și s-a vorbit foarte mult despre toate aceste lucruri, în timp ce viteza de reparare a imaginii și de schimbare a percepției în fața cetățenilor, rivalizează în continuare cu cea a mocăniței din Vișeul de Sus. În loc să se implice total în gestionarea situației dificile în care ne găsim, partidele politice, ne oferă în continuare un spectacol mai ieftin decît luptele în noroi și transformă și ultimele urme de speranță în niște veritabile coclauri întunecate. Altfel spus, are loc un proces de lentoare legislativă ce durează de decenii. Ei ne oferă un micron din datoria pe care o au față de comunitate, iar noi plătim repede și cu ușurință, facturile vechilor năravuri și a coteriilor ce renasc subit sau se reconfigurează. Indicatorii cu care se laudă Guvernul or fi ei “wow”, dar creșterile de prețuri care abia încep, plus inflația care se simte tot mai mult vor pune o presiune uriașă pe oameni. Incapacitatea tuturor guvernelor noastre de a aduce momentele bune macroeconomic direct și palpabil în beneficiul fiecărui cetățean, reprezintă o problemă endemică.
Cheltuim tot mai mult pentru digitalizări și servicii de sănătate, cheltuim tot mai mult pentru educație, dar efectul acestor creșteri de cheltuieli nu se vede nici în drumuri, nici în servicii publice, nici în spitale și nici în școli. Parcă cei care se ocupă cu implementarea, cursivitatea și mai apoi cu regăsirea acestor măsuri în viața de zi cu zi, sunt niște piloți antrenați să faca față unei singure defecțiuni. Distanța mare între discursul miniștrilor și realitate, e unul dintre motivele pentru care bolile din societate ni se instalează atât de ușor și dispar atât de greu. Mesajul care insufla la un moment dat vieții publice un anumit elan înnoitor, se pare că s-a disipat! A rămas în loc doar imaginația optimiștilor din societate, care încă mai visează la o țară care-i primește cu brațele deschise pe străni, cu plaje și locuri spectaculoase, orașe fermecătoare și sigure și sate istorice cu pescari.
O țară din ce în ce mai populară în rândul expaților din întreaga lume, deși am decretat cu foarte mult timp în urmă că “nu ne vindem țara”. O țară în care nu mediocrația persistă ci meritocrația. O țară în care dacă vrei să-ți faci o firmă să dureze 4 minute, economia de piață să fie reală, nu controlată de carteluri mocnite și politici de oligopol, iar controalele să nu vină comandate pe filieră de partid. O țară în care antreprenorii cinstiți se bucură de predictibilitate și de sprijin real din partea statului, iar România, de suprimarea senzației că nu funcționează hăituită doar de ideea de a nu avea lipsă în gestiune la sfârșitul zilei.
Aproape că s-a mai dus un an, în care am bătut pasul pe loc și probabil că ne pregătim pentru încă un bilanț al incendiilor din spitale și rafinării. Este posibil să aflăm deloc surprinși, că tot măsurile proaste reprezintă sursa frigului din apartamentele bucureștenilor, amânării reabilitării spitalelor sau a drumurilor care teoretic, ar trebui să ducă la promulgarea unei legi prin care automobilele să fie interzise, pentru că ucid oameni. Între timp, se refac guverne, se caută alianțe și soluții, dar mai ales, oameni cu umeri solizi, pe care pot să stea poverile tuturor. Să sperăm că regândirea societății va deveni o prioritate și vor găsi o soluție, care să nu inlcudă oameni cu apetența pentru absurdul de zi cu zi.
