Momentele întâlnirii cu prosperitatea, sunt foarte puține în societatea românească. Dar, avem enclave politice unde este o veselie de nedescris. Cândva separarea cât mai clară a puterilor în stat promitea democrația perfectă iar românii păreau că se pun pe construit și pe produs, ca să aibă ce consuma în urma poftei gigantice de viitor.
Doar că la un moment dat lăcomia patologică a partidelor politice, a ronțăit cam tot ce era de ronțăit, iar discuțiile publice despre nivelul de trai și felul în care se prezintă societatea, au produs și încă mai produc, urticarie și accese de cinism, cu dureri iradiante în toate încheieturile. Dacă luam ca exemplu Bacalaureatul 2023, aproape că mai mult s-a vorbit despre camerele ascunse în nasturi, despre subiectele scăpate în online de cineva din comisia de supraveghere, în timp ce declarațiile asimetrice de la minister, i-au făcut pe părinți să se simtă ca un vapor înțesat cu tunuri, dar care a fost scufundat de o barcă plină de găuri. Ca să nu mai amintim de Ministerul Educației, care a publicat o ierarhie greșită de admitere la liceu. Toate acestea au avut loc pe un fundal ceremonios, desfășurat la Palatul Cotroceni, unde președintele promulga Legile Educației, precizând că „România Educată” este un angajament îndeplinit. Senzația aceea de fals care crește exponențial odată cu domesticirea, pentru public, a inteligenței artificiale, este din ce în ce mai pregnantă.
Legile Educației reprezintă de fapt, un supliment de stres atât pentru elevi cât și pentru părinți, pentru că sunt prevăzute alte și alte examene și tot felul de schimbări venite la pachet cu prăbușirea. Nimeni nu înțelege că dacă s-a întârziat cu educarea, nu prea trebuie să te mai grăbești cu reeducarea. „România Educată” este atunci când lumea, cetățenii, vor simți că recuperează puterea și vor trimite la vârf reprezentanți reali, cât mai asemănători cu cei pe care îi reprezintă. Deocamdată la vârf, avem parte de fel și fel de personaje lipsite de entuziasmul marilor cuvinte, bulversați și aflați în criză de idei. Pe fondul acesta zgâlțâit din temelii, probabil că mult mai nimerită ar fi fost lansarea unui program intitulat, „România surmenată” în care să ieșim toți la pensie la 45 ani, iar pensia să fie mai mare ca salariul. Și este cât se poate de clar că în ultimii ani, ideea de bine s-a modificat radical. Viața împarte echitabil, unora le dă zile negre, altora icre de aceeasi culoare. Nu mai există printre noi genii care să clocească lumea în singurătate și apoi să iasă în piața publică strigând „Evrika!”. Acum sunt la modă ideile din import, dublate de exprimarea înaltă a conceptelor, într-o limbă română aproximativă, săracă, în cârjele unei gramatici şchioape, ori într-un paradis al neologismelor redundante.
Toate acestea le-am văzut și la inaugurarea podului de la Brăila, unde, alocuțiunile oficialilor prezenți la tăiatul panglicii, au avut ceva din modul de funcționare „delir“, cu extensii doldora de „informații tehnice verificate“. Un eveniment scos în evidență și de caricaturistul Costel Pătrășcan, care a dorit să arate că politicienii nu au niciun merit în marile proiecte de infrastructură care se fac în România din banii plătitorilor de taxe, și a tăiat panglica înaintea președintelui Klaus Iohannis. Așa că oricâte computere am folosi, oricâte like-uri i-ar da unii lui Osho și oricât de sofisticați credem că suntem, sunt lucruri care au rămas cumplit de neschimbate. Orice ar face acești domni de la vârf, parcă nu reușim să scăpăm de acel soi de resemnare că, orice-am face, ne trezim sosind întotdeauna prea târziu acolo unde ne-am fi dorit să ajungem. Noroc că ultimele sondaje, sunt favorabile unor partide politice, chestiune care sigur le incintă la formulări convenabile. Cam la fel de convenabile ca…vă iubim și de aia vă slujim, pensii și retribuții speciale va dorim!
