Regândirea societății

Un spectacol greu de urmărit! Așa putem cataloga ceea ce se întâmplă în zona academică din România. După ce cultura șperțului, a prieteșugurilor și nepotismului exacerbat a trecut puțin în planul doi, acum suspiciunile de plagiat își arată din plin marile “realizări”.

Nu știe nimeni exact în al câtelea val ne situăm din acest punct de vedere, dar este foarte clar că plagiatul și implicit minciuna instituțională, reprezintă o masa vâscoasă, ce ne sufocă de multă vreme și cu care, din păcate, ne-am obișnuit să trăim. Dar, partea întunecată se pare că a început să fie ușor luminată de beculețul de la capătul tunelului și asta pentru că cineva, nu mai cumpără tunel. “Fotonul” în cazul acesta, este presa din România, care se încăpățânează să dovedească anumite lucruri. Și parcă nici nu mai contează că acum în colimator se află teza de doctorat a premierului Nicolae Ciucă, ce face obiectul unei analize a Consiliului Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Au mai fost premieri și oficiali în România, acuzați de plagiat. Acest din urmă episod, este doar o recidivă a unei boli lăsate așa să prolifereze, în masa celor care au „fruntea înaltă a ideilor și dăscălesc pe toată lumea” . Și dacă se va dovedi ca premierul nu a plagiat, simpla suspiciune afectează foarte serios funcția de prim-ministru. Asta pentru că avem un precedent în cazul domnului Ponta. Nicolae Ciucă a devenit doctor în Ştiinţe militare în anul 2003, cu lucrarea „Dimensiunea angajării armatei României în operaţiuni întrunite multinaţionale”, susţinută la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.

Lucrarea are 309 pagini, dintre care 162 cu anexe, şi ar conţine plagiat în cel puţin 42 de pagini. O parte din textul copiat ar proveni din alte două teze de doctorat, una dintre ele fiind coordonată de îndrumătorul premierului, spun cei de la PressOne. Surse judiciare, au confirmat că procurorii ar fi ridicat documente de la Universitatea Naţională de Apărare, printre acestea aflându-se și lucrarea de doctorat a premierului. Prin urmare, ceva este! De azi înainte, elementul predilect e lumina, nu clarobscurul. De ce vor toți să fie doctori în ceva? Probabil că este un proces cognitiv foarte complex, pe care noi ăștia care încă mai avem Mersul Trenurilor în bibliotecă și Cartea de Bucate a Sandei Marin, nu-l putem înțelege. Potrivit legilor, conferirea titlului de doctor vine la pachet cu acordarea unui spor la salariu și cu avansarea în funcție care, la rândul ei,vine cu un salariu mai mare, deci și cu un spor mai mare. Toate acestea explică de ce mulți doresc un titlu de doctor în CV. În foarte multe universități a fost o perioadă în care impostura a fost nu doar tolerată și protejată, ci și încurajată de conducători, profesori, de către cei din comisii. Un efect concret al acestei anomalii este reprezentat de nepriceperea celor care conduc instituțiile din România, pentru că nu sunt capabili să vină rapid cu soluții și decizii bune, pentru că probabil și acele diplome pe care unii dintre ei le au, le-au procurat la fel de rapid.

La urma urmei, trăim într-o lume liberă, fiecare dintre noi având dreptul de a se da mare, de a face pe nebunul, pe deşteptul sau pe prostul. Iar cîtă vreme e vorba de libertatea fiecăruia dintre noi, parcă e scuzabil și un titlu de doctor, chiar dacă nu ai muncit tu pentru el. De ce să nu ne hrănim cu polenul strâns de albine? Important este să-ți atingi scopul, iar societatea să se obișnuiască cu oameni care au chip de nevinovați, în proporție de 30-40 la sută. În acest scenariu ne aflăm, al discuțiilor despre minciună și fals, dar fără aplicarea de măsuri de stopare și salubrizare a dregătoriilor. Dar știți cum este, ca și în război, când o victorie este povestită în amănunt, nu mai prea știi ce o deosebește de o înfrângere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Vezi și

Ceai pentru slăbit…economia

Anumite declarații făcute în spațiul public românesc, au ceva din zgomotul asurzitor al ra…