Graba cu care autoritățile române, vor să prezinte ultimele modificări la legea offshore, act normativ care reglementează exploatarea gazelor naturale în Marea Neagră, reprezintă încă o dovadă că, statul roman nu a avut niciodată o strategie economică în acest sens.
Politicienii din arcul guvernamental, au asigurat o “desfășurare de forțe” dintr-un mandat în altul și cam atât, fiind incapabili să producă idei, planuri sau acțiune. Acum că gluma s-a cam îngroșat, legile privind o așa zisă independență energetică, au devenit prioritare. Chiar dacă războiul nu va ajunge în România, consecințele iată că au ajuns deja. Nivelul de nesiguranță și neliniște a crescut în rândul populației și în economie. Investitorii au devenit brusc mai prudenți, creditele sunt mai scumpe iar inflația nici ea nu mai e ce a fost. Se vede de la Mariupol, că Președinția și Guvernul nu au fost pregătite și că nu au un plan pentru o astfel de situație. Așa că era nevoie rapid de un program de măsuri coordonate și rapide, cea mai la îndemână fiind legea offshore. Și avem deja o recidivă în acest sens. România caută acum, în al 13-lea ceas, să-și asigure alternativele la gazele rusești. Chiar dacă dependența noastră față de Moscova este una dintre cele mai reduse din Europa, putea să fie zero, dacă am fi avut politici coerente. Dacă exploatările de gaze din Marea Neagră ar fi decurs normal, anul acesta România putea să fie un factor de securitate energetică, cu exporturi de gaze la prețuri bune. Dar legea offshore promovată de Liviu Dragnea și Darius Vâlcov în 2018 a blocat proiectele. Dacă legea ar fi fost echitabilă, Petrom ar fi extras în acest an gaze din perimetrul Neptun.
Acum, PSD anunță că va sprijini modificarea legii pe care a adoptat-o în 2018, însă până la agresiunea Rusiei șovăia în privința refacerii cadrului care să permită investițiile. Strânse de menghina geo-politică autoritățile române din prezent, au reușit “performanța”, ca în câteva zile să ajungă chiar și la înțelegeri de genul: statul să ia 60% din venituri, în timp ce actorii privați 40%, chiar dacă nu sunt definitivate toate calculele. Deocamdată nu putem anticipa finalitatea adoptării unei legi offshore, în sensul dacă va funcționa bine și va avea coerență economică. Dar, putem constata că mai toate autoritățile de la noi, “funcționează” câtă vreme nu sunt evenimente majore, câtă vreme totul decurge într-o atmosferă dulce și suavă de “normalitate”. La ivirea unei crize, sunt iremediabil depășite, dar iată că parcă de data aceasta, reușim să umplem aceste goluri cu oficiali care brusc au o voință legislativă de fier, și încearcă să pună puțin zahăr pe medicament. După ani de delăsare legislativă și faultări din partea unor interese regionale, acum parcă vrem să concurăm cu telefoanele inteligente pe care le purtăm în buzunare, în genți sau în poșete.Viteza cu care acestea devin și mai inteligente, și mai rapide, de la o generație la alta, ne face să fim, într-un fel invidioși pe aceste dispozitive de care ne folosim zilnic.
Autoritățile spre deosebire de telefoanele inteligente, parcă brusc, nu mai așteaptă să fie demodate în așteptarea sorocului electoral. Pun mână de la mână să încropească o lege, cu care să mai rezolve ceva, într-un teritoriu unde sunt desfășurate trupe americane și secretari generali NATO, zonă în care dacă ești prea încrezător în localnici, ți se fură motorina de pe aeroport. Aceasta fiind realitatea, nu ne rămâne decât să ne gândim la conducta BRUA, la proiectul AGRI, la Nabucco dar și la South Stream, ca la un prea Vechi Testament al resurselor, în timp ce așteptăm să vedem ce mișcare va face Putin.