Suntem în 2022, iar Rusia a invadat Ucraina. În viziunea celor care conduc România, prăbușirea economică a avut loc din cauza conflictului de pe flancul estic, deși ea a început cu mult timp înainte ca românul de la televizor să fi auzit de Șoigu și Patrușev.
Rata inflației a urcat în septembrie la aproape 16%, iar prețul alimentelor de bază a crescut cu aproximativ 50% în ultimul an. Costurile de împrumut ale României au ajuns și ele la cel mai ridicat nivel al toamnei, 8,6% la scadența pe 10 ani, iar Ministerul Finanțelor se ferește să plătească aceste dobânzi ridicate și închide fără succes o licitație pentru titluri cu scadența în 2036. Cei de la INS ies repede în față și ne mai dau o veste: gazele se află în continuare în topul celor mai mari scumpiri înregistrate în ultimul an, cu o creștere a tarifelor de 70,64% în septembrie 2022 față de septembrie 2021. Pe fondul acestor certitudini economice, guvernul “specialiștilor”, anunță din 2023, taxe și impozite majorate pe muncă dar și pe proprietate. Nu se vorbește însă absolut nimic, despre nepriceperea celor care duc la îndeplinire și oficializează toate aceste aberații, ce seamănă cu niște dictări de la o clasă slabă, dintr-o școală specială. Totuși, cineva va trebui la un moment dat să plătească pentru acest context general nefast.
Deocamdată tăcuți și contrariați de ceea ce se întîmplă, oamenii stau în așteptare și își pregătesc banii pentru facturile ce li se întind. Multe dintre figurile politice ale momentului, din toate taberele, se cam fac nevăzute și încearcă să zboare cât mai sub radar. Încă nu s-a alcătuit acel amestec emoțional producător de fiori, pentru cei care cred că împărățesc peste o masă amorfă și somnolentă. Plutește în aer ceva neexprimat. O vină adâncă, pe care puțini o recunosc. Parcă și ei au început să conștientizeze că la viitoarele alegeri, nu o să mai meargă cu promisiuni deșarte și tot felul de kim-ir-sen-isme electorale. Deocamdată suntem în stadiul în care consultantul de strategie al BNR Adrian Vasilescu, este uimit de cât de mult s-a scumpit pâinea și o spune public, iar FMI declară verde-n față autorităților de la București, că sunt foarte problematice impozitele care nu respectă principiul predictibiltății fiscale. Și asta în timp ce ANAF, vânează influenceri pe internet, iar premierul vine cu soluţii uluitoare, cum ar fi schimbarea becurilor clasice cu cele LED. Așadar, putem să credem că de fapt, ne situăm într-o improvizație economică, bazată pe împrumuturi masive, în care plutim, ca într-o bolgie camuflată în piscină de curte. Între timp, ce facem? Producem din ce în ce mai multă birocrație, contaminăm cu politică ieftină aproape tot ce ne înconjoară și lăsăm bîlba și darea din colț în colt, să fabrice dovezi triste ale lipsei respectului autentic pentru semeni și pentru viață. Dacă oamenii slab pregătiți nu sunt chiar atât de periculoşi în vremuri de pace, când apar problemele, ţara e în voia sorţii, iar frigiderele trebuie scoase din priză. În acest registru social ne aflăm.
Doar în cazuri-limită, la catastrofe și la revoluții, ne mobilizăm și ne iubim, brusc, compatrioții. Și asta foarte scurt, după care revenim încet la minciuna în care trăim. Despre schimbări nici nu poate fi vorba, deși, ele ar trebui să fie făcute astfel încât să mute electorul de la periferie, din subordine, direct la butoane, ca centru absolut al interesului politicianului. Acest lucru însă, nu se poate face decât printr-o schimbare din rădăcini a statului, în care controlul să se exercite de jos în sus. Așa cum se întâmplă zilele acestea cu prețurile.
