În traficul infernal al acestei societăți în care trăim, se înghesuie şi claxonează inițiative legislative și fapte dintre cele mai diverse.
Avem teorii, principii, gânduri fugare şi lucruri ascunse de ochii lumii, chestii care și-ar dori să rămână active pe veci, și care spun ceva trist despre noi, dar mai ales despre cei care ne reprezintă acolo la vârful statului.
Pe alocuri, se întâmplă, oarecum, ce se întâmplă în celebru exemplu cu costumul impecabil, la care se poartă niște pantofi de coșmar, pornindu-se de la ideea că încălțările oricum, nu se văd. Ultimul exemplu de camuflare a colecţiei gratuite şi fascinante de clişee, ce nu ar fi trebuit să se vadă, vine de la Spitalul Munincipal din Câmpina. Managerul de acolo și-a cumpărat prin sistemul public de achiziții un telefon mobil de ultimă generație de 5.000 de lei, dar apoi a renunțat, din cauza scandalului iscat și a valului de critici la adresa lui. Ne aflăm într-un stadiu în care societatea este parodiată, chiar de acolo de la vârful ei, de indivizi pentru care tot ce contează, este să ai un telefon de o mie de euro și o mașină fabricată în Bavaria. Mai mult nu se vrea, pentru că acesta este apogeul existenței. Un carnaval feroce, ce are loc în fața unui juriu trist și stupefiat, care este alcătuit din contribuabili.
Achiziții care vedem că se fac în primă fază cu o sublimă detaşare, cu şmecheria indiferenţei și cu un soi de extaz al distanţei. Cam așa arată societatea în care se înghesuie şi claxonează fapte dintre cele mai diverse, dar în care se întâmplă uneori să mai treacă şi bunul-simţ ca să arunce o privire, însă este fulgerător eliminat de obediență, lăcomie și oportunism. Ironiile la adresa celor care iau măsuri pentru populație, în această perioadă foarte delicată, nu ar trebui să mai aibă limite. De exemplu informația potrivit căreia pensiile vor crește de la 1 ianuarie cu 10%, în condițiile în care inflația oficială a trecut de 16%, reprezintă cea mai bună dovadă că uneori, reparăm un pod doar cu niște mortar făcut la lopată lângă pilonul de rezistență. Pentru românul de rând nu înseamnă mai nimic 10% în plus la pensie, fiindcă el a achitat deja în avans facturile companiilor de electricitate. Dar, anunțul de majorare a pensiilor trebuie adus la cunoștința opiniei publice de un ministru, care neapărat trebuie să facă uz de anticorpi în vocabularul de prezentare a măsurilor, iar senzația generală trebuie să fie că povara viitorului stă și pe umerii celor din ministere.
Chiar și mesajul ce promovează un bine făcut pe jumătate, trebuie să primeze. Cetățeanul e musai să se lase copleșit de admirație când aude o astfel de declarație, și să facă eforturi pentru a vedea și nimbul de plasmă stelară ce i se ivește deasupra creștetului celui care face anunțul – nimb trimis bineînțeles, de arhanghelii Asimov și Arthur C. Clarke, pentru că efortul autorităților este unul extraterestru, iar oboseala ce rezultă după un efort intens trebuie să se vadă de la mare distanță. Dar, important este că această grijă a autorităților pentru populație, încă respiră perfect și e roșie în obraji. Indirect, o spune și ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, care după o vizită la Bruxelles, precizează că românii aflați într-o situație vulnerabilă ar putea beneficia de noi vouchere. Așadar obsesia voucherelor, continuă. Și asta în vreme ce România accesează împrumuri de miliarde, bani care nu se văd în nimic, ceea ce poate însemna că sărăcia s-a cam resemnat și ea evident, pe un fundal de acordare a acestor vouchere.
Nu prea poți gândi proiecte de țară în condițiile în care grija ministerelor, este să acorde tot felul de vouchere, până și pentru mers la zilele orașului. Noroc că situația este salvată uneori de câte un director de filială care și-a cumpărat prin sistemul public de achiziții, un telefon mobil de ultimă generație, dar, la care mai apoi, a renunțat, din cauza valului de critici.
