Oricât de brutal ar suna, au început războaiele de suprafaţă, luptele pentru cucerirea fiecărui teritoriu. Este vorba despre o bătălie fără ocolişuri, despre un asalt primar care apreciază strict numeric orice anvergură a victoriilor. Fără să fim disperați şi panicarzi de cafenea, vara aceasta a fost una care parcă a venit peste noi cu o întreagă piaţă a ideilor de gherilă.
Salvamari bătuți de turiști pe plaje în repetate rânduri, scandaluri notabile în cotidian, declarații politice greoaie și contradictorii legate de finanțele țării, crime odioase făcute de tinere de 18 ani și șoferi drogați la volan care se urcă cu mașina peste oameni pe trotuare. O vară fierbinte, care dacă ar fi un tablou, parcă n-ai vrea să-l atârni pe perete. Un entuziasm nemaiîntîlnit de multă vreme, parcă bântuie ființa umană deranjată de canicula excesivă. Televiziunile afișează repetitiv pe burtiere galbene dezastrul dar și plictisul cataleptic al erei pe care o traversăm. Printre sutele de detalii legate de întâmplările de peste zi, descoperim că instituțiile statului rămân, finalmente, deşi nu pare, mult în urma întâmplărilor aflate în mare viteză în societate. S-a văzut asta și în accidentul de la 2 Mai. Figuri cu priviri metalice apar la televizor și explică absurdul. Avem în peisaj, polițiști care opresc mașina șoferului drogat, după care-i dă drumul să meargă mai departe, ca și cum realitatea de pe șosele este de fapt un film care se toarnă acum și trebuie să aibă un aer nemaivăzut de vacanţă.
Ceea ce s-a întâmplat acolo rămâne din păcate, o marcă îngrozitoare a celei mai noi identităţi de brand, care ia prim-planul contemporaneităţii. Deși acest lucru nu mai afectează pe nimeni din sistem, pentru că lucrurile fundamental bune şi autentice lipsesc cu desăvîrşire de foarte multă vreme. Am traversat o vară atipică, plină de aspecte revoltătoare, care au stat înghesuite şi au claxonat enervant pentru a genera încruntarea de toate felurile și privirea la punct fix. Nu a fost zi să nu auzim de turiști care intrau în conflict cu salvamarii și mai apoi, cu polițiștii și jandarmii.
Nu a fost zi să nu auzim despre oameni dispăruți în mare, chiar dacă salvamarii arborau steagul roșu. Dealtfel, la un moment dat, jandarmii patrulau pe plaje pentru a aplana orice fel de conflict, ca într-o imagine demnă de o țară sud-americană! Întreaga atmosferă spune ceva trist despre unii dintre noi. Că uneori ne place să sfidăm cu orice preț pe oricine. Uneori ai senzaţia că nu e nici o diferenţă între cei veniți la luptele de cocoși care stau cu ochii beliţi – urlând din străfundurile plămânilor, „încurajîndu-l“ pe cel pe care au pus banii – şi unii veniți la plajă care pierd orice urmă de contact cu civilizația. Dar, poate că vara viitoare va fi altfel și nu vom mai vorbi despre astfel de lucruri exagerate, sub un soare crunt, care face oraşul să gâfâie resemnat. Ca peste tot, probabil că şi aici mai sunt câțiva oameni care vor să schimbe faţa gri a locului, până vom redeveni o națiune.
